Cuvintele sunt arme

Am întâlnit în viaţa mea o mulţime de oameni ce nu au reuşit să se împace cu cine sunt, ce au ajuns sa facă, ce au construit pe acest pământ. Oameni profund ancoraţi în această lume materială din care nu aveau cum să evadeze, de fapt nici nu-şi doreau asta. Pentru că era singura lor realitate.

Oameni care au eşuat lamentabil în a trăi, în aşi atinge visele personale. Oameni care nu au învăţat să zboare, ci doar au imitat ca nişte maimuţe gesturi, motto-uri, de la alţi oameni.

Tot ce şi-au dorit a fost să îşi facă o situaţie financiară de invidiat, să urce pe treptele sociale - să ajungă în vârful piramidei, dar au eşuat.

Singurul lucru care le-a rămas - frustrarea, ura şi amărăciunea.

Aceşti oameni care nu doresc ca luminile să cadă asupra lor, căci cred că alte persoane sunt ca ei, vânează eşecul pentru a se înfrupta şi a extrage o doză de energie, putere, satisfacţie macabră, gândesc ca nişte animale, ca nişte primate, şi tot ce fac este să atace înainte ca cineva să fac acest gest. Atacă pentru a se apăra de un presupus atac, care cel mai probabil nu ar fi avut loc niciodată. Se folosesc de cuvinte, căci ştiu că sunt o armă letală.

Aruncă în stânga, în dreapt săgeţi otrăvite, care rănesc adeseori mortal pe cei care sunt mai slabi de înger.

Seceră cu sabia bine ascuţită pe oricine încearcă să le spună o idee, o părere nu neapărat contradictorie.

Te împuşcă drept în inimă când vrei să zbori, să zburzi, să te bucuri de viaţă.

Te înjunghie fără ezitare de fiecare dată când văd că tu ai puterea să te ridici după fiecare luptă pierdută, să o iei de la capăt cu mai multă putere şi determinare.

Cuvintele sunt arme şi unii le folosesc pentru a-i distruge pe prieteni, pe duşmani, pe cei din familie chiar. Fac asta pentru că sunt roşi de moliile timpului care a trecut şi nu a trecut în favoarea lor. Fac asta pentru că numai astfel nu se mai gândesc la viaţa lor măruntă sau mai bine zis la faptul că ei nu mai trăiesc demult, sau poate nu au trăit niciodată. Cum poţi spune că ai trăit dacă nu ai avut propriile tale vise, propriile tale năzuniţe, propria personalitate.

Singurul lucru pe care aceşti zombi au reuşit să-l facă în această viaţa a fost să taie aripile celor care se pregăteau să zboare, să le ucidă încrederea în ei, să zugrume speranţa lor în visele şi drumul care îi va duce spre împlinirea destinului personal.

Cum putem lupta împotriva acestor morţii vii? Nelăsând cuvintele lor să ne atingă, evitând să dăm atenţie interpretărilor pe care le fac, neascultându-le sfatul. 

Tot ce spun urât, rău acesţi oameni are legătură cu ei, cu ce simt ei despre persoana lor.

Toate cuvintele negre ce izvorăsc din fiinţa lor lăsate să curgă, nefiind absorbite vor reuşi într-o zi să-i înece.