Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu ?

 

Un film foarte amuzant menit să ne descreţească frunţile în aceste timpuri în care predomină rasismul, xenofobia şi pe fondul globalizării o dezbinare, o înrăire a tuturor. Uleiul şi apa nu se pot combina, dar oamenii de rase diferite pot să facă asta? Pot trăi în acelaşi oraş mai multe rase, respectând tradiţiile, religia, atât a lor cât şi a concitadinilor lor?
Mai mult decât atât e posibil ca o familie mixtă să se respecte, să se iubească şi să trăiască în pace şi fericire? La această întrebare răspunde cu succes şi umor de calitate Philippe de Chauveron.

Demian - Hermann Hesse

 
Vine o vreme când orice copil se transformă în adult. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să parcurgă un drum lung şi anevoios. De multe ori se pierde în căutarea sa. Copilul se caută pe sine, adultul unic care sălăşluieşte închis în sufletul său şi e pe cale să se nască. E pe cale să ţâşnească ca o apă proaspătă de izvor şi să dea naştere unei lumi noi. Dar pentru a lua naştere o lume unică, copilul ce va deveni adult trebuie chiar dacă se pierde pe străduţe întortocheate să revină pe drumul care urmează să îi împlinească destinul.
Câteodată avem nevoie de o călăuză pentru a ne găsi pe noi, Emil Sinclair îl are pe Demian şi pe mama lui. Folosindu-se de sfaturile lor şi de visele pe care încearcă să le descifreze ajunge să îşi creeze un ideal personal în care crede cu tărie. O lume a lui, nu una copiată, nu una comună cu a celorlalţi oameni.
Asta îi diferenţiază pe oamenii mari de oamenii mărunţi, faptul că poartă în frunte un semn şi faptul că nu le este teamă să fie diferiţi, nu le este teamă să meargă împotriva vântului. Când toţi cred în ceva, când toţi cred în acelaşi zeu, un om ce poartă un semn în frunte probabil va schimba istoria, va inventa o nouă credinţă. Astfel evoluţia este posibilă. Evoluţia pe plan personal şi totodată evoluţia umanităţii. Atâta timp cât oamenii vor purta aceliaşi uniforme, nu vor reuşi să se conecteze cu ei îşişi, deci evoluţia pe plan personal, pe plan spiritual va fi imposibilă, iar viaţa pe care au primit-o a fost trăită în van. Majoritatea adulţilor trăiesc fără a înţelege sensul vieţii lor, fără a se descoperi, pentru că nu au timp să asculte ce le spune realitatea lor interioară ci se lasă duşi de val şi trăiesc pentru un ideal comun, aderă la o realitate construită de altcineva.
'' Nu  există o altă realitate decât cea pe care o purtăm în noi. De aceea, oamenii trăiesc, în majoritatea lor atât de ireal, pentru că iau drept reale imaginile de afară pe când lumea lor interioară n-o lasă deloc să se manifeste."

Iubim bărbaţii

Iubim bărbaţii,

Pentru că ştiu să ne facă să ne simţim ca nişte zeiţe...

Pentru că ne privesc ca pe nişte nimfe, iele,

(şi chiar dacă îi ducem în pragul nebuniei)

Bărbaţii,

Ne protejează de nedreptăţi, de rele,

Pentru că atunci când ne sărută lumea încetează să mai existe.

Pentru că atunci când ne ating ni se cutremură fiinţa.

Pentru că în momentul în care fac dragoste cu noi ne daruiesc sămânţa,

Ce va creea un viitor om.