Copilarie

Copilarie ma auzi de unde esti?

In amintiri si in povesti

De unde cateodata iesi

Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

Pui incet pe tapet

Ceea ce-am zis, ce am facut

Cu un farmec aparte de nedescris

Crampeie din viata-mi apar ca un vis.

Alerg spre tine caci viata-i amara, ciudata

Copilarie de ce ai plecat lasandu-ma tare schimbata?

Ma simt cumva stanjenita nestiind ce sa fac

M-am incurcat, te privesc si tac.

Nu pot gresi ca altadata

Nu pot sa spun prostii macar,

Daca te-ai intoarce indata

As simti ca primesc un divin dar.

Ma macin mult acum ca sunt adult...

Copilarie, de ce ai plecat spre locul acela numit istorie?

Din tine as vrea sa sorb, sa ma imbat

Sa extrag un pic de glorie.

Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu ?

 

Un film foarte amuzant menit să ne descreţească frunţile în aceste timpuri în care predomină rasismul, xenofobia şi pe fondul globalizării o dezbinare, o înrăire a tuturor. Uleiul şi apa nu se pot combina, dar oamenii de rase diferite pot să facă asta? Pot trăi în acelaşi oraş mai multe rase, respectând tradiţiile, religia, atât a lor cât şi a concitadinilor lor?
Mai mult decât atât e posibil ca o familie mixtă să se respecte, să se iubească şi să trăiască în pace şi fericire? La această întrebare răspunde cu succes şi umor de calitate Philippe de Chauveron.

Demian - Hermann Hesse

 
Vine o vreme când orice copil se transformă în adult. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să parcurgă un drum lung şi anevoios. De multe ori se pierde în căutarea sa. Copilul se caută pe sine, adultul unic care sălăşluieşte închis în sufletul său şi e pe cale să se nască. E pe cale să ţâşnească ca o apă proaspătă de izvor şi să dea naştere unei lumi noi. Dar pentru a lua naştere o lume unică, copilul ce va deveni adult trebuie chiar dacă se pierde pe străduţe întortocheate să revină pe drumul care urmează să îi împlinească destinul.
Câteodată avem nevoie de o călăuză pentru a ne găsi pe noi, Emil Sinclair îl are pe Demian şi pe mama lui. Folosindu-se de sfaturile lor şi de visele pe care încearcă să le descifreze ajunge să îşi creeze un ideal personal în care crede cu tărie. O lume a lui, nu una copiată, nu una comună cu a celorlalţi oameni.
Asta îi diferenţiază pe oamenii mari de oamenii mărunţi, faptul că poartă în frunte un semn şi faptul că nu le este teamă să fie diferiţi, nu le este teamă să meargă împotriva vântului. Când toţi cred în ceva, când toţi cred în acelaşi zeu, un om ce poartă un semn în frunte probabil va schimba istoria, va inventa o nouă credinţă. Astfel evoluţia este posibilă. Evoluţia pe plan personal şi totodată evoluţia umanităţii. Atâta timp cât oamenii vor purta aceliaşi uniforme, nu vor reuşi să se conecteze cu ei îşişi, deci evoluţia pe plan personal, pe plan spiritual va fi imposibilă, iar viaţa pe care au primit-o a fost trăită în van. Majoritatea adulţilor trăiesc fără a înţelege sensul vieţii lor, fără a se descoperi, pentru că nu au timp să asculte ce le spune realitatea lor interioară ci se lasă duşi de val şi trăiesc pentru un ideal comun, aderă la o realitate construită de altcineva.
'' Nu  există o altă realitate decât cea pe care o purtăm în noi. De aceea, oamenii trăiesc, în majoritatea lor atât de ireal, pentru că iau drept reale imaginile de afară pe când lumea lor interioară n-o lasă deloc să se manifeste."

Iubim bărbaţii

Iubim bărbaţii,

Pentru că ştiu să ne facă să ne simţim ca nişte zeiţe...

Pentru că ne privesc ca pe nişte nimfe, iele,

(şi chiar dacă îi ducem în pragul nebuniei)

Bărbaţii,

Ne protejează de nedreptăţi, de rele,

Pentru că atunci când ne sărută lumea încetează să mai existe.

Pentru că atunci când ne ating ni se cutremură fiinţa.

Pentru că în momentul în care fac dragoste cu noi ne daruiesc sămânţa,

Ce va creea un viitor om.

Schimbarea la fata a Romaniei

   

      Ieri a fost o zi care va ramane in istorie. Ziua in care a fost ales pe postul de presedinte al Romaniei un om de etnie germana si de religie protestanta. Romanii au ales un om care face parte dintr-un grup minoritar. L-au ales pentru ca si-au dorit cu ardore o schimbare. O schimbare promisa in urma cu 25 de ani, care nu s-a materializat inca. Ieri cred ca romanii au votat impotriva dogmelor invechite, a dinozaurilor care au pus stapanire pe aceasta tara, impotriva arogantei, nesimtirii, autosuficentei, minciunii grosolane.
     Sincer nu cred ca domnul Johannis este marele castigator. Cred ca si dansului i revine o mare parte din victorie, dar in momentul in care Psd-ul a sfidat, umilit, scuipat in fata cu aroganta cetatenii acestei tari, acestia ar fi votat chiar si un pinguin, doar sa nu mai vada masinaria malefica a Psd-ului la puterea tarii. Marii castigatori sunt oamenii, romanii din tara si din strainatate. Fie ei de la Timisoara, Cluj, Sibiu, Brasov, Bucuresti, Constanta, fie ei de la Londra, Berlin, Viena, Torino, Roma etc. Ei au castigat pentru ca au inteles in sfarsti ce inseamna democratia.
       Folosind mijloace moderne de comunicare s-au mobilizat in masa sa taxeze hohotele nesimtite de sfidare cu care i-au intampinat cand au vrut sa aiba un cuvant in legatura cu directia spre care ar trebui sa se indrepte aceasta tara. Unirea romanilor inseamna castigarea puterii de catre cei care sunt legitimati sa detina puterea - cetatenii acestei tari.
      Romanii sunt marii castigatori pentru ca s-au trezit din somnul adanc, din hipnoza indusa de autoritati, din frica inoculata de smecherii care au modificat legea in favoarea lor, au lucrat doar pentru ei pe banii nostrii.
Romanii au inteles ca nu mai trebuie sa lase capul plecat, nu mai trebuie sa traiasca dupa regulile trasate acum 30 de ani, cine greseste plateste.
      Sper ca Romania va fi un stat modern condus de noi, cei care am angajat niste oameni sa ne reprezinte si sa ne apare interesele atat pe plan intern cat si pe plan extern.
Sper ca noul presedinte isi va respecta promisiunile, si va fi un om integru, just, moral si care va munci pentru Romania nu pentru el.

      Marilor castigatori, adica romanilor, le spun ca ei sunt marea schimbare si sa nu uite niciodata ca detin puterea in mana lor.

Domnule premier

 

  Nu doresc să analizez prestația celor doi candidați rămași în cursa pentru fotoliu de președinte, sunt convinsă că până acum toți și-au format o opinie care nu mai poate fi schimbată. Cei nehotărâți, cei ignoranți vor rămâne acasă. Viitorul acestei țări stă în mâinile lor. 
    Tot ce pot spune este că odată devenit președinte, Ponta va lăsa buldozerul Psd-ului să distrugă această țară.
    Așa că dragi români poate nu pare important pentru voi acum, însă când viitorul va fi gri o să vă amintiți de ziua în care l-ați lăsat pe acest mitoman fără scrupule să ajungă președinte, renunțând la dreptul de a vota. 
    Un lucru mă întreb eu. Cum pot dormi noaptea oamenii aceștia corupți, oamenii aceștia ce pozeză în mari iubitori de neam, de familie? 
  Oricum e mai bine să trăiești o zi ca un leu, decât o sută de ani ca un vierme, domnule premier!

Eu am votat! Tu?

    Am ales să merg la vot duminică pentru că ştiu că este datoria mea să nu stau impasibilă şi să privesc la acest circ fără să fac nimic, fără să sper ca acest spectacol grotesc o să înceteze într-o zi. Am mers chiar dacă mă luptam cu o viroză puternică, cred că lupta cu puterea care devorează în fiecare zi câte o părticică din noi este mai importantă. Politicienii care ne conduc ne-au secătuit de putere. De puterea de muncă, de puterea de a visa, de dorinţa de a vrea mai mult. Ne-au ucis dreptul la viaţă, la exprimare(cum au făcut şi cu românii din diaspora duminică), ne-au ucis credinţa că merităm mai mult. Nu mai credem că în ţara asta se poate. Poate să existe o normalitate?!
Nu vreau mai mult, vreau să trăiesc într-o ţară normală. Într-o ţară în care să fiu respectată, să pot munci pentru a trăi mai bine, decent, o ţară în care drepturile să nu-mi fie încălcate abuziv de oameni fără scrupule, corupţi, incompetenţi. Vreau o ţară în care vocea fiecăruia să conteze.
    Nu mai îmi doresc ca tineri crescuţi în pepiniera comunisto/psd-istă să ne conducă. Nu au murit destui oameni în revoluţie ca să ne salveze pe noi de jugul comunist? Haideţi să alegem altceva, să construim şi noi ceva bun în această ţară. Vreau ca justiţia să funcţioneze. Vreau ca de fiecare dată când deschid televizorul să văd încă un afacerist/politician corupt cu cătuşele la mâini.
Pentru noi visez la o Românie normală. Pentru copii noştrii visez la o Românie care seamănă cu Austria.
Acest lucru este posibil doar dacă îi taxăm şi schimbăm pe cei de la putere de fiecare dată când nu suntem mulţumiţi de ei, dacă ieşim pe stadă şi ne strigăm nemulţumirile, dacă ne implicăm în viaţa socială, politică şi nu stăm impasibili. Împreună suntem o forţă putem face ceva, separat, divizaţi putem fi bătuţi, umiliţi, reduşi la tăcere. Nu mai trebuie să credem că părerea noastră nu contează, că vocea noastră nu poate fi auzită. Dacă nu suntem auziţi să ne uinim şi să strigă împreună. Unul nu înseamnă nimic, dar o mie, dar milioane? Trăim în democraţie, atunci să preluăm noi poporul puterea aşa cum ar trebui!
Nu mai vreau ca să plecam din ţară pentru a câştiga banii pentru a trăi decent, nu mai vreau să fim umiliţi aici de ai noştrii, şi acolo de străini. România ar trebui să ne fie casă, iar acasă noi facem regulile.
   Dragi tineri, dragi părinţi, dragi bunici mergeţi să faceţi o schimbare, redaţi speranţa oamenilor care nu mai au puterea să viseze că România poate înflori, putem opri împreună domnia absurdului, a grotescului, a minciunii, a ilegalităţii. E vremea noastră, e timpul ca să vorbim şi să ne facem auziţi!