România prezentului

     

      Ne-am câștigat libertatea în decembrie 1989.

  Tot ce voiau atunci oamenii era libertate, să se dezrobească de sub regimul comunist. Proiectau în viitor o viață mai bună pentru ei și copii lor. Vedeau o viață minunată pentru nepoții lor. Și da, acest lucru este posibil! Este posibil ca un tânăr român să ducă o viață frumoasă, îndestulată ca un neamț de exemplu. Singura condiție este aceea că trebuie să emigreze în Germania.

   România prezentului este una departe de imaginea pe care o aveau părinții noștri la revoluție. Ei vedeau lucrurile altfel. De aceea și-au jertfit viața pe treptele catedralei în Timișoara, au hrănit pământul cu sângele lor, doar ca noi să aveam posibilități, să nu fim niște hamsteri fricoși ca și ei.

   Limitările, granițele au dispărut. Ne putem mișca, putem călătorii. Asta e cea mai mare realizare. În schimb la puterea țării, într-o veșnică tranziție se perindă aceiași comuniști roșii din vârful nasului până la picioare, comuniști foarte abil deghizați. Aceiași comuniști sau pui de comuniști obsedați de a-și umple traista, însetați de putere, îndrăgostiți să troneze doar pentru folosul lor și a familiilor lor.

   Noi suntem liberi, putem să strigăm asta din adâncul plămânilor noștri, tot ce putem risca este o amendă pentru deranjarea liniștii publice. Și odată răcoriți de faptul că ne-am strigat libertatea pe stradă ne putem întoarce acasă unde ne așteaptă familia care stă tot în frig căci centralele termice sunt date încet. Ei ne așteaptă cu fețele triste pentru că nu pot să meargă în vacanța de Crăciun la munte, nu pot să-și cumpere haine noi, cadourile de la Moș Crăciun de abia se văd de sub bradul artificial uzat achiziționat cu 15 ani în urmă. Nu sunt suficienți bani. Banca te stresează... Mai trebuiesc plătite ratele pentru apartament încă 17 ani. Toate astea te îmbolnăvesc și ferească Dumnezeu să ajungi la spital și să mori pe coridor din cauza unei alte boli, nu cea pentru care te-ai internat.

Avem de toate azi, dar doar pentru cei puțini și nimic pentru cei mulți. Un portofel gol ce stă în buzunar doar ca să arate mai bine pantalonii care atârnă pe un corp slăbit din cauza alimentației incorect, din cauza grijilor și a stresului.

    Mesajul meu pentru România prezentă este - țară, țară vreau AFARĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!!!!