Un nou an bate la ușă. Pentru câteva ore mă simt prinsă între ani și cumva ținută de o mână de amintirile anului care au trecut. Ținută captivă de trecut care îmi aruncă cu nerușinare în față greșelile, dar și reușitele. De altă mână mă trage viitorul ce înglobează toate visele, speranțele, și totodată fricile cele mai ascunse care mă țin prizonieră undeva într-un trecut preistoric ca o enclavă și nu mă lasă să avansez, să trăiesc în prezent.
Stirvită sub presiunea exercitată de anul care zboară ca o pasăre spre un loc îndepărtat, poate spre o cutiuță plină cu amintiri să-și facă cuib, unde la un moment dat voi cotrobăi și dezgropa una câte una, atunci când voi avea nevoie de o întâlnire cu trecutul. Dar și presiunea anului ce vine mă stivește, așezându-mi pe umeri o nouă greutate. Parcă anul acesta care vine îmi poruncește deja să nu o dau în bară și să prind toate oportunițățile care zboară jos aproape de mine, atât de jos încât e suficient să întind mâinile și să pictez cu aceste oportunități o altă viață.
Adio trecut, bine ai venit viitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu