Trebuie să mărturisesc de la început că nu sunt fană Woody Allen, dar acest film mi s-a părut excepțional.
Vi-l recomand, chiar merită. Dacă nu a-ți fost fascinați până acum de Cate Blanchett sigur vă v-a cuceri iremediabil. Joacă senzațional.
Aceasta joacă rolul unei ariviste căreia înalta societate new yorkeză i se potrivește ca o mănușă. Dar bineînțeles că este mult mai ușor să te obișnuiești să trăiești în lux decât să trăiești în sărăcie. Jasmine se întoarce la originile sale, se întoarce să trăiască în San Francisco cu sora sa (cu care rupsese legăturile), în încercarea de a se pune pe picioare, dar viața ei nu mai reușește să capete sens. Căderea psihică pe care o suferă când soțul (Alec Baldwin) îi spune că o va părăsi se acutizează. După ce minciuna îi distruge poate singura șansă de a se întoarce la viața luxoasă cu care se obișnuise, Jasmine se trezește singură în mijlocul străzii purtată de depresie, de halucinaţii la viața luxoasă din trecut.
De la extaz la agonie, Jasmine ne arată fața celor care nu știu niciodată cine sunt și mai ales uită de unde pleacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu