Poate pentru lume ești o singură persoană, dar pentru
o anumită persoană, ești întreaga lume. Acest citat din Marquez se potrivește
perfect cu scenariul filmului.
Un film atât de emoționant, ce te face să te gândești la
fiecare moment în care ai crezut că ești nefericit pentru că nu poți avea mai
mult, mai multe.
Un film ce te determină să vezi cum lucrurile mărunte
sunt cele care fac o diferență atât de mare în viața noastră. Cât de important
e să fi sănătos, iubit cu tot sufletul și cu toată ființa de o singură
persoană, să ai o familie lângă tine la bine și la rău.
Hazel și Gus sunt niște adolescenți atipici, asta
pentru că boala i-a maturizat înainte de vreme. Diagnosticați cu cancer la o
vârstă fragedă ei trebuie să lupte cu boala, depresia și nu în ultimul rând cu
societatea care tinde să-i privească cu milă.
Hazel îl întâlnește pe Gus la o întrunire a
unui grup de suport.
După ce se complace într-o stare de depresie întâlnirea cu
Gus care reușise să învingă cancerul nu însă fără a-i plăti tribut piciorul
care îi este amputat, Hazel simte că are pentru ce să trăiască. Se bucură de
ziua de azi.
Hazel este obsedată de faptul că va muri și părinții ei nu
vor putea să-și cotinuue viața fără ea. Cartea lui Peter van Houten An
Imperial Affliction, o ajută pe Hazel să înțeleagă și să accepte durerea pe care
o simte și își dă seama că durerea ei este infimă pe lângă durerea pe care o
simt părinții ei. Dorința ei cea mare este să îl întâlnească pe autorul cărții
și să afle cum se termină cartea, căci are un final abrupt care nu lasă loc
unor explicații. Gus reușește să ia legătură cu asistenta autorului care se
stabilise în Amsterdam. Acesta îi invită la Amsterdam pentru a le dezvălui
finalul cărții. Hazel este entuziasmată și reușește să-și convingă părinții și
medicii că această călătorie nu-i va afecta sănătatea. Dar pe măsură ce ziua
plecării se apropie Hazel se simte mai rău și este dusă de urgență la spital.
Învinge însă și această bătălie și reușește să plece la Amsterdam împreună cu
Gus și mama ei. Deși dorea să rupă orice legături cu Gus pentru a-l proteja de
durerea imensă pe care o va simți după moartea ei, Hazel nu poate să stea
departe de băiatul care o face să se îndrăgostească fără drept de apel.
Amsterdamul pare a fi scena perfectă pentru a-și
declara iubirea unul celuilalt. Pe de altă parte, Peter se dovedește a fi un
scriitor ratat, un alcoolic agresiv care nu le dă nici un răspuns în legătură
cu finalul cărții.
Dorința lui Hazel nu este irosită pentru că cei doi află cât
de mult se iubesc unul pe celălalt.
Doar că viața nu este numai lapte și miere, iar cei doi știu asta foarte bine. Gus își face
curaj și îi spune iubitei lui că i-a revenit cancerul. Dar pe când acesta află
că este mai importat să fi iubit profund de o singură persoană decât să fi
iubit de mii de oameni, se stinge acceptând totodată faptul că deși a trăit doar câteva
luni intense alături de o persoană unică, a fost iubit sincer.
