Atunci când o să ţii în braţe un copil
care are And-ul tău
Vei realiza că nu mai eşti
adolescent, ci
Poate într-un fel eşti un mic zeu.
Demiurg al pruncului pe care îl
legeni, îl hrăneşti, îl îngrijeşti, îl iubeşti.
Atunci când un prunc te va atinge cu
degeţelele pe faţă,
Va începe să picteze foarte incusit
pentru tine un viitor
Nu vei mai fii tu a vieţi-ţi creator.
Lucrurile ce le aveai, vor deveni
inutile şi vechi, le vei depozita în beci,
Iar amintirile în care nu e şi
copilul iubit îţi vor părea fade şi reci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu