Schimbarea la fata a Romaniei

   

      Ieri a fost o zi care va ramane in istorie. Ziua in care a fost ales pe postul de presedinte al Romaniei un om de etnie germana si de religie protestanta. Romanii au ales un om care face parte dintr-un grup minoritar. L-au ales pentru ca si-au dorit cu ardore o schimbare. O schimbare promisa in urma cu 25 de ani, care nu s-a materializat inca. Ieri cred ca romanii au votat impotriva dogmelor invechite, a dinozaurilor care au pus stapanire pe aceasta tara, impotriva arogantei, nesimtirii, autosuficentei, minciunii grosolane.
     Sincer nu cred ca domnul Johannis este marele castigator. Cred ca si dansului i revine o mare parte din victorie, dar in momentul in care Psd-ul a sfidat, umilit, scuipat in fata cu aroganta cetatenii acestei tari, acestia ar fi votat chiar si un pinguin, doar sa nu mai vada masinaria malefica a Psd-ului la puterea tarii. Marii castigatori sunt oamenii, romanii din tara si din strainatate. Fie ei de la Timisoara, Cluj, Sibiu, Brasov, Bucuresti, Constanta, fie ei de la Londra, Berlin, Viena, Torino, Roma etc. Ei au castigat pentru ca au inteles in sfarsti ce inseamna democratia.
       Folosind mijloace moderne de comunicare s-au mobilizat in masa sa taxeze hohotele nesimtite de sfidare cu care i-au intampinat cand au vrut sa aiba un cuvant in legatura cu directia spre care ar trebui sa se indrepte aceasta tara. Unirea romanilor inseamna castigarea puterii de catre cei care sunt legitimati sa detina puterea - cetatenii acestei tari.
      Romanii sunt marii castigatori pentru ca s-au trezit din somnul adanc, din hipnoza indusa de autoritati, din frica inoculata de smecherii care au modificat legea in favoarea lor, au lucrat doar pentru ei pe banii nostrii.
Romanii au inteles ca nu mai trebuie sa lase capul plecat, nu mai trebuie sa traiasca dupa regulile trasate acum 30 de ani, cine greseste plateste.
      Sper ca Romania va fi un stat modern condus de noi, cei care am angajat niste oameni sa ne reprezinte si sa ne apare interesele atat pe plan intern cat si pe plan extern.
Sper ca noul presedinte isi va respecta promisiunile, si va fi un om integru, just, moral si care va munci pentru Romania nu pentru el.

      Marilor castigatori, adica romanilor, le spun ca ei sunt marea schimbare si sa nu uite niciodata ca detin puterea in mana lor.

Domnule premier

 

  Nu doresc să analizez prestația celor doi candidați rămași în cursa pentru fotoliu de președinte, sunt convinsă că până acum toți și-au format o opinie care nu mai poate fi schimbată. Cei nehotărâți, cei ignoranți vor rămâne acasă. Viitorul acestei țări stă în mâinile lor. 
    Tot ce pot spune este că odată devenit președinte, Ponta va lăsa buldozerul Psd-ului să distrugă această țară.
    Așa că dragi români poate nu pare important pentru voi acum, însă când viitorul va fi gri o să vă amintiți de ziua în care l-ați lăsat pe acest mitoman fără scrupule să ajungă președinte, renunțând la dreptul de a vota. 
    Un lucru mă întreb eu. Cum pot dormi noaptea oamenii aceștia corupți, oamenii aceștia ce pozeză în mari iubitori de neam, de familie? 
  Oricum e mai bine să trăiești o zi ca un leu, decât o sută de ani ca un vierme, domnule premier!

Eu am votat! Tu?

    Am ales să merg la vot duminică pentru că ştiu că este datoria mea să nu stau impasibilă şi să privesc la acest circ fără să fac nimic, fără să sper ca acest spectacol grotesc o să înceteze într-o zi. Am mers chiar dacă mă luptam cu o viroză puternică, cred că lupta cu puterea care devorează în fiecare zi câte o părticică din noi este mai importantă. Politicienii care ne conduc ne-au secătuit de putere. De puterea de muncă, de puterea de a visa, de dorinţa de a vrea mai mult. Ne-au ucis dreptul la viaţă, la exprimare(cum au făcut şi cu românii din diaspora duminică), ne-au ucis credinţa că merităm mai mult. Nu mai credem că în ţara asta se poate. Poate să existe o normalitate?!
Nu vreau mai mult, vreau să trăiesc într-o ţară normală. Într-o ţară în care să fiu respectată, să pot munci pentru a trăi mai bine, decent, o ţară în care drepturile să nu-mi fie încălcate abuziv de oameni fără scrupule, corupţi, incompetenţi. Vreau o ţară în care vocea fiecăruia să conteze.
    Nu mai îmi doresc ca tineri crescuţi în pepiniera comunisto/psd-istă să ne conducă. Nu au murit destui oameni în revoluţie ca să ne salveze pe noi de jugul comunist? Haideţi să alegem altceva, să construim şi noi ceva bun în această ţară. Vreau ca justiţia să funcţioneze. Vreau ca de fiecare dată când deschid televizorul să văd încă un afacerist/politician corupt cu cătuşele la mâini.
Pentru noi visez la o Românie normală. Pentru copii noştrii visez la o Românie care seamănă cu Austria.
Acest lucru este posibil doar dacă îi taxăm şi schimbăm pe cei de la putere de fiecare dată când nu suntem mulţumiţi de ei, dacă ieşim pe stadă şi ne strigăm nemulţumirile, dacă ne implicăm în viaţa socială, politică şi nu stăm impasibili. Împreună suntem o forţă putem face ceva, separat, divizaţi putem fi bătuţi, umiliţi, reduşi la tăcere. Nu mai trebuie să credem că părerea noastră nu contează, că vocea noastră nu poate fi auzită. Dacă nu suntem auziţi să ne uinim şi să strigă împreună. Unul nu înseamnă nimic, dar o mie, dar milioane? Trăim în democraţie, atunci să preluăm noi poporul puterea aşa cum ar trebui!
Nu mai vreau ca să plecam din ţară pentru a câştiga banii pentru a trăi decent, nu mai vreau să fim umiliţi aici de ai noştrii, şi acolo de străini. România ar trebui să ne fie casă, iar acasă noi facem regulile.
   Dragi tineri, dragi părinţi, dragi bunici mergeţi să faceţi o schimbare, redaţi speranţa oamenilor care nu mai au puterea să viseze că România poate înflori, putem opri împreună domnia absurdului, a grotescului, a minciunii, a ilegalităţii. E vremea noastră, e timpul ca să vorbim şi să ne facem auziţi!
 

Rid

De fiecare rid al meu

E ataşat un moment al vieţii

O bucurie, o supărare,

Un anotimp depresiv,

Un sentiment abuziv.

De fiecare rid atârnă

Clipe de extaz,

Sau stau spânzuraţi anii grei de necaz.

La ce ar fi bun un bisturiu

Care să şteargă de pe chipul meu ridurile?

știu că până şi sufletul meu ar rămâne ridat ca un câine shar pei

ce mai are puțin și-și dă suflarea ...

dar înainte să plece nu mai vrea să fie el, vrea să fie altcineva, altfel.

Pe unde va ajunge spiritul meu

Dacă nimeni nu va recunoaște chipul cosmetizat?

Poate ridurile ca și scoarța copacilor vor spune povestea celei care am fost odată...

The faul in our stars (2014)

 Poate pentru lume ești o singură persoană, dar pentru o anumită persoană, ești întreaga lume. Acest citat din Marquez se potrivește perfect cu scenariul filmului.

Un film atât de emoționant, ce te face să te gândești la fiecare moment în care ai crezut că ești nefericit pentru că nu poți avea mai mult, mai multe. 

  Un film ce te determină să vezi cum lucrurile mărunte sunt cele care fac o diferență atât de mare în viața noastră. Cât de important e să fi sănătos, iubit cu tot sufletul și cu toată ființa de o singură persoană, să ai o familie lângă tine la bine și la rău.

  Hazel și Gus sunt niște adolescenți atipici, asta pentru că boala i-a maturizat înainte de vreme. Diagnosticați cu cancer la o vârstă fragedă ei trebuie să lupte cu boala, depresia și nu în ultimul rând cu societatea care tinde să-i privească cu milă.

   Hazel îl întâlnește pe Gus la o întrunire a unui grup de suport.

După ce se complace într-o stare de depresie întâlnirea cu Gus care reușise să învingă cancerul nu însă fără a-i plăti tribut piciorul care îi este amputat, Hazel simte că are pentru ce să trăiască. Se bucură de ziua de azi.

Hazel este obsedată de faptul că va muri și părinții ei nu vor putea să-și cotinuue viața fără ea. Cartea lui Peter van Houten An Imperial Affliction, o ajută pe Hazel să înțeleagă și să accepte durerea pe care o simte și își dă seama că durerea ei este infimă pe lângă durerea pe care o simt părinții ei. Dorința ei cea mare este să îl întâlnească pe autorul cărții și să afle cum se termină cartea, căci are un final abrupt care nu lasă loc unor explicații. Gus reușește să ia legătură cu asistenta autorului care se stabilise în Amsterdam. Acesta îi invită la Amsterdam pentru a le dezvălui finalul cărții. Hazel este entuziasmată și reușește să-și convingă părinții și medicii că această călătorie nu-i va afecta sănătatea. Dar pe măsură ce ziua plecării se apropie Hazel se simte mai rău și este dusă de urgență la spital. Învinge însă și această bătălie și reușește să plece la Amsterdam împreună cu Gus și mama ei. Deși dorea să rupă orice legături cu Gus pentru a-l proteja de durerea imensă pe care o va simți după moartea ei, Hazel nu poate să stea departe de băiatul care o face să se îndrăgostească fără drept de apel.

  Amsterdamul pare a fi scena perfectă pentru a-și declara iubirea unul celuilalt. Pe de altă parte, Peter se dovedește a fi un scriitor ratat, un alcoolic agresiv care nu le dă nici un răspuns în legătură cu finalul cărții.

Dorința lui Hazel nu este irosită pentru că cei doi află cât de mult se iubesc unul pe celălalt.

Doar că viața nu este numai lapte și miere, iar cei doi știu asta foarte bine. Gus își face curaj și îi spune iubitei lui că i-a revenit cancerul. Dar pe când acesta află că este mai importat să fi iubit profund de o singură persoană decât să fi iubit de mii de oameni, se stinge acceptând totodată faptul că deși a trăit doar câteva luni intense alături de o persoană unică, a fost iubit sincer.  

Divergent (2014)

 

 Chicago. Undeva în viitor. Clasele sociale sunt împărțite în cinci categorii. Fiecare poate alege cărei clase sociale îi aparține. Familia Prior aparțin abnegației, clasa conducătoare. Caleb și Beatrice sunt mândria familiei Prior. Ei se află la vârsta la care trebuie să dea testul pentru a afla cărei clase sociale aparțin de acum înainte. Ultimul cuvânt îl au însă ei. Pot decide cărei facțiuni îi vor spune de acum familie. Decizia este irevocabilă și presupune ruperea totală de familia dobândită la naștere. Caleb alege erudiția, iar Beatrice contrariată de faptul că testul ei este neconcludent, fiind categorisită drept divergentă de către persoana cu care dă testul, alege să fie în facțiunea neînfricaților, apărătorii care sunt pentru ea un simbol al libertății.
 

Beatrice devine Tris și se transformă într-o luptătoare neînfricată pe măsură ce trebuie să accepte că ea este diferită și prin urmare considerată un pericol pentru societate, a fi diferit înseamnă că poți vedea lucrurile din mai multe unghiuri și nu poți fi ținut sub control strict.
  Societatea în care trăiește Tris este într-o continuă schimbare. Clasa conducătoare este pe cale de a fi înlăturată de la putere de către erudiți. Ei doresc cu orice preț să păstreze pace și să mențină sub control oamenii, singurul impediment fiind firea umană atât de schimbătoare sub presiunea emoțiilor, instinctelor.
   Tris se aliază cu Four și reușesc să oprească preluarea puterii pe care o plănuiesc erudiții. Dar în lupta încrâncenată Tris își pierde părinții care fac parte din conducere.
   Un film interesant care ne permite să ne creem niște scenarii în legătură cu felul în care ar putea arăta viitorul.

Ce va trebui să știe copilul meu

 Dacă vrea să trăiască sănătos și mintea să-i fie în echilibru cu corpul, copilul meu va trebui să știe următoarele lucruri : 

01. Că există, e aici pe pământ și trebuie să se bucure de azi.
02. Viața ia turnuri neașteptate(fie pozitive, fie negative, viața înseamnă schimbare).
03. Să fie mereu puternic, să se ridice de fiecare dată când e doborât și să meargă mai departe.
04. Să nu depindă de nimeni.
05. Cel mai important lucru pe care poate să-l posede nu e o diplomă, lucruri, bani ci istețimea.
06. Să știe să se distreze, dar cumva să respecte regulile.
07. Mereu să deosebească binele de rău.
08. Să poată face distincția între oameni care merită ajutorul și sprijinul lui și cei care îi pot pune piedici în drumul lui.
09. Să aibă valori, să respecte familia, regulile, justiția și adevărul chiar dacă alții nu fac asta.
10. Să nu se mulțumească cu puțin de la viață ( să guste, să miroasă, să atingă, să simtă diverse lucruri). Numai prin experiențe poți să afli ce e viața și mai ales care este rolul tău pe această mare scenă de teatru.
11. Să alunge frica din ființa lui, frica te face prizonier, nu te lasă să crești, să te dezvolți.
12. Să zâmbească, să râdă din tot sufletul, să danseze, să iubească.
13. Să călătorească chiar și cu bani puțini.
14. Să fie relaxat, problemele se rezolvă de multe ori de la sine.
15. Tot timpul să pună pe primul loc fericirea lui.
16. Să iubească arta, cultura, cu cât ști mai mult ști mai puțin, dar e frumos să înoți în oceanul cunoștințelor.
17. Să știe să ierte și să se ierte și să meargă mai departe.
18. Să prețuiască eșecul la fel de mult ca și succesul.
19. Să nu se compare niciodată cu alții, nu știe prin ce metode au ajuns unde sunt acum.
20. Fiecare dintre noi dăm un test unic, așa că niciodată să nu copieze de la alții.