Mai bine melc decât tgv

   

     Ne deplasăm cu viteză ameţitoare în viaţa acesta. O viteză atât de mare, suntem asemenea unui tgv, oprim într-o staţie, apoi în alta. Ne vâjâie capul de la viteza ameţitoare cu care ne deplasăm. Astfel nu mai sesizam nimic, nu mai simţim nimic, nu mai trăim.
    E plin de lume, de forfotă în jurul nostru, dar nu vedem demult. Suntem orbi la ce se întâmplă în jurul nostru. Nu mai auzim nimic, suntem surzi la nevoile celorlalţi. Nu mai simţim căci am fost expuşi deja atâtor experienţe, experimente că nimic nu ne mai trezeşte recţii.
    Ne putem opri câteva secunde în fiecare zi, putem face un exerciţiu, să nu mai "zburăm" ca un Tgv, să ne transformăm în melci. Să ne deplasăm încet, să privim în jurul nostru. Să ne uităm în stânga, în dreapta, să respiră adânc aerul proaspăt în timp ce ne bucurăm de fiecare peisaj, de fiecare clipă și experiență pe care o trăim.
    Viața este acum în prezent. Să ne bucurăm de azi, pentru că nu știm ce ne poate aduce ziua de mâine. Să ne bucurăm de soarele care ne mângâie pielea, să ne bucurăm de zâmbetele sincere şi inocente ale copiilor, să îi ascultăm pe bătrânii singuri care încep să ne spună o poveste în staţie, să ne bucurăm de cântecele păsărilor, să privim cu atenţie cerul, într-un cuvânt să alegem să vedem doar frumuseţea din lumea asta. Numai aşa vom deveni şi noi frumoşi, buni.
    Dacă ne deplasăm încet ca niște melci avem posibilitatea să gândim înainte de a acţiona, să ne analizăm simţămintele, să ne cunoaştem pe noi, pe ceilalţi, avem posibilitatea să savurăm momentele pe care le trăim, să le înmagazinăm în minte de unde să le scoatem pentru a ne bucura de ele peste ani şi ani.
    Ne putem bucura de călătoria pe care o facem, să nu ne gândim doar la destinaţie căci atunci vom pierde partea cea mai incitantă, partea cea mai savuroasă, poate cea mai importantă parte a unei călătorii care este de multe ori drumul, aventura pe care o trăim pentru a ajunge într-un loc. Partea care ne defineşte cel mai bine este exact aceasta - parcursul pe care îl facem de la un punct la altul.Ce schimbarea enormă se produce în noi de fiecare dată când ne îndreptăm spre alte ţinte, orizonturi.
      Să fim melci cel puţin câteva minute pe zi, să facem asta cu regularitate, să facem din asta un exerciţiu, până la urmă un mod de viaţă.