Singurătatea

Întemniţată de destin

Lupt cu singurătatea

Nu este un mai mare chin

Parcă mi-a luat totul - viaţa!

Departe pe insula pustie, exilată

Car în spate mii de cruci

Şi chiar de aş fi rastignită

Tu o să pleci, o sa te duci?

Prinsă între patru pereţi

În nopţile tarzii îmi plâng iar soarta

Aş vrea să te întorci, să vii!

Eu să-mi joc o dată cartea.

Singurătatea mă sufoca

Sunt lipsită de un tu…

Tot te chem, salvează-mă !

Nu pleca, nu te mai du!

Eşti

Eşti ca o apa rece de izvor

Pe care o beau cu atâta dor.

Eşti ca un soare ce straluceşte

O zi întreagă mă uimeşte.

Eşti ca aerul ce-l respir

Şi la iubire mă face să aspir.

Eşti ca şi cerul plin de stele

Să le ating vreau doar pe ele.

Eşti ca şi arborii înverziţi

Sunt admiraţi şi sunt iubiţi.

Eşti ca o pasăre ce zboară

Cu frumuseţea-i mă înconjoară.

Eşti ca o câmpie pe care merg

Dragostea să o culeg.

Eşti ca un drum ce-mi iese în cale

Pe el o apuc, aşa agale.

Eşti ca o inima ce bate

Aşteaptă iubirea din noapte.

Eşti ca un vis minunat,

Dar ai plecat, tu ai plecat.

Lacrimile mele

Lacrimile mele cad în sus

Lacrimile mele la cer s-au dus

Să-i ceară Domnului ca să mă ierte

Să-i ceară Lui să nu mă mai certe.

Obrazul îmi e inundat

Căci murmur încet un păcat

Apoi altul în minte îmi vine,

De ar pleca toate de la mine!

Lacrimile mele cară durerea

Şi poate credinţă şi speranţă

Mă apasă conştiinţa şi am rupt tăcerea

Doamne, te rog mai dă-mi o şansă!

Cad în genunchi mă rog fierbinte

Mă poţi Doamne ierta cândva?

Trimite-mi de acuma înainte

O parte din înţelepciunea ta.

Lacrimile mele pline de tristeţe

Au fiecare ceva de spus

Ce am greşit ieri, ce am greşit azi.

Vreau să o iau de la ’nceput.

Copilarie

Copilarie ma auzi de unde esti?

In amintiri si in povesti

De unde cateodata iesi

Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

Pui incet pe tapet

Ceea ce-am zis, ce am facut

Cu un farmec aparte de nedescris

Crampeie din viata-mi apar ca un vis.

Alerg spre tine caci viata-i amara, ciudata

Copilarie de ce ai plecat lasandu-ma tare schimbata?

Ma simt cumva stanjenita nestiind ce sa fac

M-am incurcat, te privesc si tac.

Nu pot gresi ca altadata

Nu pot sa spun prostii macar,

Daca te-ai intoarce indata

As simti ca primesc un divin dar.

Ma macin mult acum ca sunt adult...

Copilarie, de ce ai plecat spre locul acela numit istorie?

Din tine as vrea sa sorb, sa ma imbat

Sa extrag un pic de glorie.