Cum ne cheltuim timpul

Primim un timp de cheltuit pe acest pământ. Scurt. Mediu. Lung. Nu are

importanţă. Ceea ce contează cu adevărat este calitate nu cantitatea. Felul în care alegem să îl cheltuim. Îl cheltuim cu chibzuinţă şi făcând lucruri cu adevărat importante, necesare, sau îl cheltuim pe detalii insgnifiante, îl pierdem când stăm în stări lungi de incertitudini, ne afundăm în butoiul cu melancolie, ne luptăm cu morile de vânt, ne extenuăm încercând să ne adaptăm societăţii, căreia simţim că nu îi aparţinem, nu ni se potriveşte. Ne cheltuim timpul să fim ca alţii, să facem ca alţii. Alergăm după ceva care nu ne trebuie, care nu are nici un rost pentru noi.

Ne dezmeticim (unii nu reuşesc să o facă niciodată), dar cei care o fac îşi dau seama că au cheltuit din timpul pe care l-au primit şi mai au atât de puţin. Şi sunt atât de bătrâni, sau cel puţin se simt îmbătrâniţi înainte de vreme. Se simt bolnavi, epuizaţi, storşi de viaţă. Nu mai au vlagă.

Unde s-a scurs timpul care putea fi folosit în alt mod? Nu mai poate fi recuperat, cumpărat, este timp pierdut, timp mort.

Te reântorci atunci în trecut, cât de iresponsabil ai putut să fi! Câte secunde, minute, ore le-ai aruncat la gunoi. Pur şi simplu le-ai irosit cu lucruri fără importanţă, ai stat afundat în stări anxioase, ţi-a fost teamă să ieşi din cochilie, să fi tu, să spui ce simţi, să faci ce doreşti, ce-ţi trece prin minte. Mai bine dacă erai un nonconformist, extravagant, nebun de dreptul, decât o păpuşă legată cu sfori şi manevrată cu uşurintă de păpuşari dibaci.

Dar ce faci? Te-ai întors în trecut şi stai acolo criticându-te, reconstruindu-l, dorind să îl rescrii, dar şti că este imposibil! Atunci de ce îţi cheltui timpul aiurea. Nimeni nu o să-ţi dea timpul lui, nu să mai primeşti timp în dar. Fi mulţumit cu ce ai primit, fi mulţumit cu timpul pe care-l mai ai şi cheltuieşte-l chibzuit. Deja “timpul ţi-a aruncat o parte din viaţă la gropa de gunoi” – O. Paler, profită de timpul care nu s-a scurs încă din clepsidra ta.