10 iunie 2015

Silogismele amărăciunii

         
           A fost marele nostru filosof Emil Cioran un om căruia îi plăcea să dramatizeze? Un om depresiv sau unul care folosea depresia pentru a atrage atenţia asupra cărţilor sale?
Un răspuns pe care fiecare trebuie să-l dea singur parcurgându-i opera. Eu cred că marele nostru filosof cădea în momente de disperare, de tristeţe. Se arunca singur, de fapt,  într-un ocean de depresie, melancolie, anxietate. Rămânea acolo pentru a simţi cât mai puternic toate aceste sentimente devastatoare pentru a se purifica, pentru a smulge orice urmă de negativism, pesimism, anxietate din fiinţa lui.
Căderile în stăriile aceste îl ajutau să se repună pe drumul cel bun, să se reâncarce.
În „Silogismele amăraciunii” Cioran îşi varsă amarul, se curăţă se plictis, se exorcizează de religie şi Dumnezeu, se reâmpacă cu Dumnezeu, se desparte de lume, de oameni, de lucruri, pentru a reânoda relaţia cu el, pentru a se căuta, reântregi, a se înţelege. Se afundă în gânduri tulburi, se scufundă în ideei nocive, se aruncă de pe prăpăstii abrupte în hăuri pline cu amar de unde se ridică altul, docil, înţelept, purificat de boală.
Nu suntem cu toţii câteodată bolnavi, amărâţi, pesimişti. Poate că avem nevoie să ne afundăm în stările acestea negative pentru a ne vindeca. Poate doar astfel vom afla sursa bolii şi vom putea să distrugem chiar de la rădăcină răul care ne inundă fiinţa.
Citate din carte:
„Sunt ca o păpuşă sticată cu ochii căzuţi înăuntru”. Această vorbă a unui bolnav mintal cântăreşte mai greu decât toate operele de introspecţie.
         "Fugind de defectele oamenilor, fugi şi de virtuţile lor - iată că înţelepciunea e păgubitoare."
        "Din veacul vecului, Dumnezeu a ales mereu în locul nostru, până şi cravatele pe care le purtăm."
        "Străduinţa pe care-am pus-o în combaterea fascinaţie sinuciderii mi-ar fi ajuns cu prisosinţă să-mi câştig mântuirea, ca să mă contopesc cu Dumnezeu."
        "Idiotul este singurul înzestrat pentru a respira."
       "Argument împotriva sinuciderii - nu e necuviicos sa părăseşti o lume care s-a pus, docilă, în slujba tristeţilor noastre?"
      "Vai şi amar de necredinciosul care, confruntat cu insomnia, nu dispune decât de un stoc firav de rugăciuni!"
       "Înlăuntrul orcărei dorinţe se încaieră un călugăr cu un măcelar."
       "Ne-a trebuit o vreme foarte îndelungată ca să ajungem de la caverne la saloane, ne va trebui tot atâta ca să facem drumul îndărat sau o vom lua pe scurtătură?..."
       "Un om politic care nu dă nici un semn de ramolisment mă sperie."


Niciun comentariu: