Kotorul (Muntenegru) este un oraş magnific. Este atât de linştit şi primitor. Parcă îi auzi respiraţia. Inspiră profund şi expiră încet aerul proaspăt adus de vânt de peste mări şi ţări şi suflul nou adus de turişti. El se uită curios la tine, şi te cercetează fără sfială, exact cum o faci şi tu.
Te cheamă să intri în toate bisericuţele să îi cunoşti toate stilurile arhitecturale. Te ademeneşte insistent cu alte şi alte curiozităţi, ai putea să nu mai pleci niciodată de aici. Nu sunt momente de plictiseală, doar de calm, linişte şi pace sufletească.
Jocul pisicilor ce circulă cu graţie şi superioritate nestingherite pe străduţe te fac să zâmbeşti şi să le invidiezi pentru faptul că sunt libere şi mai ales pentru că s-au născut în acest loc de poveste.
Un grup de turişti se apropie de mare. Atunci ghidul muntenegrean le spune cu mândrie : Golful Kotor este cel mai frumos golf din lume. Am zâmbit gândindu-mă că la mine acasă vei găsi puţin oameni care să-şi iubească atât de mult ţara. Apoi m-am gândit că probabil exagerează. Asta până când nu am făcut un tur al golfului cu maşina. Poate nu este cel mai frumos, dar unul din cele mai frumoase golfuri sigur este.
Oricum oraşul ca fiecare oraş este unic, fiecare are ceva aparte, un farmec de nedescris.
Am reuşit să îi înţeleg limba, am reuşit să-l cunosc cumva, poate pentru că a învăţat toate limbile pământului de la turiştii care îi calcă pragul în fiecare zi de mii de ani.
Am plecat din Kotor fascinată de faptul că stiluri arhitecturale diferite, influenţe diverse pot să dea naştere unui întreg atât de bine închegat, un tot care să aibă un sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu