Jurnalul Annei Frank

Trebuie să mărturisesc că am fost surprinsă în mod plăcut de micuța scriitoare. Angajamentul pe care și l-a luat față de prietena ei Kitty este unul demn de admirat. Talentul Annei Frank este mai mult decât evident. Își croiește drumul pe măsură ce micuța adolescentă crește în niște condiții în care niciun alt adolescent nu ar trebui să crească și să se dezvolte.
 Anna Frank care și-o face prietenă și confidentă pe Kitty (jurnalul ei), se confesează atât de lucid și pe un ton de angajament serios, în legătură evenimentele care se succed pe parcursul viețuirii alături de încă șapte persoane care visau să scape cu viață din încercarea lui Hitler de a curăța Europa Centrală de evrei. Ei se ascund în Anexa firmei din Amsterdam al tatălui Annei și petrec împreună niște momente tensionate, sfâșietoare, terorizante, în așteptarea terminării războiului.
 Anna Frank scrie la început în jurnal pentru a se răcori de furia acumulată în urma disensiunilor cu restul locuitorilor Anexei, apoi devine evident că își dă seama de faptul că jurnalul ei poate deveni o mărturie importantă a sentimentelor pe care le-au trăit niște oameni persecutați (fără a fi greșit cu ceva), doar din simplul fapt că au o altă religie.
  Poporul ales de Dumnezeu poate să-i mulțumească Annei Frank pentru faptul că și-a pus inima pe tavă, pictând scenele în care mâncarea stricată era consumată pentru a supraviețui, scenele de maturizare forțată, și cele de descoperire a intimității, a sentimentului de dragoste față de Peter.
   Toate discuțiile, disensiunile cu părinții, sora sa și ceilalți locuitori ai Anexei sunt purtate sub ploaia de gloanțe, sub paravanul incertitudinii zilei de mâine, a știrilor privind moartea cunoscuților.
  Pe când mitralierele se descarcă, pe când bombele explodează, Anna se maturizează, crește, se deschide ca o floare numai pentru a fi aruncată în ghearele morții puțin mai târziu.
  Un document important ce are menirea să ne arate câți monștri trăiesc printre noi și să ne facă să ne fie rușine că facem parte din aceiași specie.
  Locuitorii Anexei mor în lagăre, după ce fuseseră denunțați de un magazioner, doar tatăl Annei supraviețuiește și publică jurnalul micuței scriitoare.