Cartea
lui Guy
de Maupassant, Bel Ami îl are în centru pe George Duroy un tânăr care
fusese soldat și care nu se simte împlinit făcând neânsemnata meserie de funcționar.
Funcționarul mărunt simte că poate face mai mult în această viață. Poate avea
mai mult.
Şi George poate să facă mai mult, să devină remarcabil, să lase ceva în urma lui, dar se folosește de
arsenalul de arme necesare pentru a parveni – ambiția, oportunismul, o forță
imensă de seducție. Știe ce trebuie să zică, și mai ales cui trebuie să-i zică
pentru a urca cât mai sus pe treptele sociale. Bineînțeles că amantele sale
sunt cele care îi deschid porțile către scena puterii.
Personajul
nu are scrupule, sentimente, valori, ci doar un scop – să devină un jucător
important pe scena politică a Franței. Și cum scopul scuză mijloacele, se poate
înțelege de ce Duroy are nevoie de uneltele sale(femeile) pentru a parveni
într-o societate în care fiecare se folosește de jocuri de culise, mașinațiuni
și orice alte oportunități (șantaje, minciuni) pentru a se cocoța pe o poziție
cât mai înaltă care să-i asigure respect și putere.
O carte mereu actuală, despre lupta
pentru putere, despre arivismul care s-a născut odată cu apariția treptelor
sociale și a organizărilor politice. Un roman care trasează lucid realitatea
vieții sociale și politice care este specifică tuturor societăților nu doar
a celei franceze din secolul XIX.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu