Viața este frumoasă dacă o faci tu să fie frumoasă indiferent prin ce situații îngrozitoare treci. Tot ce contează este să-ți folosești imaginația, să jonglezi puţin cu problemele, aruncate în aer nu mai par atât de titanice, de ameninţătoare.
Guido își folosește mereu imaginația pentru a face ca viața să fie mai spectaculoasă, așa o cucerește și pe Dora care devine nevasta lui. Dora este o superbă profesoară în ochii lui însă este o veritabilă prințesă. Dar regatul lor este zguduit de epurarea etnică.
Partea masculină a familiei este deportată în lagăr, iar Dora solicită să fie deportată și ea pentru a fi alături de prinții ei la bine și la rău.
Încă odată Guido (Roberto Benigni) își folosește imaginația și îl provoacă și pe fiul lui Giosue (Giorgio Catarini) să facă și el la fel, după ce ajung în lagăr. Singurul lucru care crede Guido că l-ar proteja pe Giosue de cunoaștere crudă a realității, de atrocitățile care se comit în jurul său este să trăiască într-o lume paralelă cu cea reală și îl provoacă să participe la un joc pe care dacă îl va câștiga se va alege cu un premiu colosal. Va câștiga un tanc.(Giosue era pasionat de tancuri).
Sentimentul de iubire și protecție pe care îl are tatăl pentru fiul său te mișcă profund. Roberto Benigni este un "Grande Maestro" realizând așa un film excepțional ce este artă curată.
Filmul este unul dintre cele mai bune filme pe care l-am văzut și a câștigat o serie de premii prestigioase. Merită vizionat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu