Under the Tuscan Sun (2003)

Când crezi că tot ce ai mai bun în lumea asta s-a sfârșit și asta te va distruge, te va sfâșia, te v-a face să dispari sau în cel mai bun caz să duci o existență ștearsă, neânsemnată,semănată cu durere, resentimente, frustrări, vină, singurătate, totul se poate schimba, transforma. Totul devine altceva în fiecare zi și ne ajută să creștem, să ne maturizăm, să vedem ce puternici suntem de fapt și că putem să facem singuri pentru noi mai multe decât pot alții să facă.
Under the Tuscan Sun este un film aproape de inima mea pentru că m-a ajutat să merg mai departe de atâtea ori când am căzut jos și nu am fost suficient de înțeleaptă să înțeleg faptul că orice sfârșit are atașat de el un nou început care poate fi mult mai frumos. Noul început poate să-ți ofere clipe de exuberanță, redefinire, regăsire și să te arunce odată pregătit de a te îndrăgosti chiar în brațele iubirii pe care visai să o întâlnești de o viață.
Frances o scriitoare, crede că viaţa ei se va sfârşi odată cu mariajul, însă după ce şi ultima lacrimă o părăseşte, aceasta călătoreşte în Italia. În Toscana se îndrăgosteşte de o casă. Odată reâncepută reconstrucţia casei începe şi reconstrucţia lui Frances.
Filmul este minunat, te inspiră și îți dă puterea să mergi mai departe și mai presus de orice să crezi că dragostea adevărată te așteaptă și pe tine undeva.