Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert. Am înţeles atunci că
nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate
păcatele pe care nu le-am săvârşit sunt elanuri ratate şi dacă trebuie
să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă
destule prejudecăţi m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să muşc
dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit.
Şi ce virtute e aceea de a spune "nu"? Ce înţelepciune e aceea de a
porunci inimii să tacă?
Octavian Paler în Polemici Cordiale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu