De câte ori?

De câte ori trebuie să iertăm pe cineva care greșește? De câte ori trebuie să uităm că am fost trădați, mințiți, manipulați, folosiți de către o persoană și să păstrăm cu ea un raport normal?
În biblie scrie că trebuie să iertăm păcatele aproapelui nostru de fiecare dată când acesta își cere iertare de la noi. Dar ce se întâmplă în cazul în care acesta nu își cere iertare de la noi și se poartă de parcă nu ar fi greșit cu nimic față de noi. Se folosește de faptul că suntem buni, miloși, iertători.
Dar de cele mai multe ori cel care ne greșește și ne calcă în picioare știe că poate apela din nou și din nou la noi, ne poate manipula prin simplu fapt că are un atu asupra noastră pe care o altă persoană nu-l are - ne este rudă, sau un prieten vechi, adică ne sunt familie.
Cu cât lovitura lăsată în corpul nostru este mai adâncă, chiar dacă rănile lăsate în sufletul nostru nu se mai pot cicatriza, cu atât este mai ușor pentru cei apropiaţi nouă să ne folosească iar, căci ştiu că nu mai ne respectăm pe noi înşine demult, că le-am devenit de mult servi, că suntem buni dar uşor naivi, ştiu că suntem singurii care răspund la apelul lor căci restul prietenilor dau bir cu fugiţii în momentele de răscruce, şi ne folosesc chiar cu riscul de a ne omorî orice rămășiță de credință în bunătate, iubire, familie, onoare, respect.
...Și rămâne suspendată în eter întrebarea: de câte ori să mai întindem mâna și să îi ridicăm din prăpastie pe cei care fac parte din familie noastră dar se comportă de multe ori ca nişte speculanţi de ocazie capabili să ne calce în picioare pentru a se salva, pentru a avea grijă de ei, a se pune la adăpost?
De câte ori să-i mai iertăm, să-i mai ajutăm și să ne lăsam obrazul biciuit de batjocura lor dureroasă și gratuită doar pentru că suntem buni creștini?