Sunt o babă comunistă

Dan Lungu reușește să te teleporteze cu succes în epoca ceaușistă cu acest roman.

Se scurg 10 ani de la căderea comunismului și România se află încă într-o dureroasă tranziție. Generația de sacrificiu încă suferă și așteaptă o schimbare sau jelește după epoca de aur în care domnește stabilitatea și o rutină care creează confort.

Emilia Apostoae personajul principal parcurge un drum spre trecutul ei pentru a se înțelege mai bine, după discuția intensă pe care o poartă cu în fiica ei Alice, stabilită în Canada. Alice o sună în ajunul alegerilor pentru a o îndemna să nu voteze cu foștii comuniști. De aici și până la realizarea faptului că ea însăși este o babă comunistă nu este decât un pas.

Pensionara se întoarce în copilăria ei pe care o trăiește la țară, unde participă alături de familia ei la munca din gospodărie și la munca ingrată de pregătire tezicului. Este salvată de a viețui în postura de țărancă de comunism. În momentul în care evadează în spațiul urban pe care îl vede ca pe un basm, Mica se înscrie la o școală la secția de confecții metalice cu ajutorul mătușii sale Lucreția și parcurge drumul clasic al omului muncii ireproșabil și dat exemplu.

Se căsătorește cu Tucu și primesc un apartament în Galați.

Orășanca are o viață de invidiat pentru că este așezată în rândul celor avuți, reușind să se descurce de minune în atelierul la care muncește, muncă este puțină, renumerația mare, și deși era interzis alcoolul în fabrică, angajaților de la atelier nu le lipsea berea, sucurile savurate alături de doze mari de voie bună și tragere de timp. Deși mulți sunt îngropați în lipsuri și nevoi, Micăi nu-i lipsește nimic: salam, pateu, cafea, caș. Are bunuri pentru a mitui, alimente pentru a face schimb. Femeia este descurcăreață și fentează comunismul, pe când democrația nu poate să o îmblânzească, ea pur și simplu eșuează în a se adapta noului regim.

Viziunea Mică asupra comunismului pare a fi una singulară, dintre toți cunoscuții doar ea pare a nu se adapta democrației, fiica ei Alice profită de căderea comunismului pentru a se muta peste hotare unde urmează să se căsătorească cu un canadian, sora Emiliei, Sanda se realizează construindu-și o casă într-o zonă înfloritoare, fosta colegă Aurelia are o mică afacere de succes, vecina Rozalia învinuiește comunismul pentru faptul că i-a ucis visul, până și soțul ei Tucu se adaptează și pentru a trăi mai bine se reântoarce la țară, la agricultură.

Doar Mica este nostalgică și visează la o reânviere a vremurilor de la atelier, o reânviere a epocii de aur în care a fost o mică boieroaică îndestulată, nu ca acum o babă comunistă cu mulțime de lipsuri și portofelul gol.

Cartea merită citită pentru a nu uita niciodată ororile și minunile comunismului.