Am ajuns
la concluzia că răutatea care iese din fiecare om, prin fiecare por al său,
pătrunde în sufletul, în ființa sa printr-o simplă respirație a aerului. În
aer probabil că Mefistofel însuși a
suflat cu putere o doză concentrată de răutate pură, de ură amestecată cu venin.
Oamenii
astfel îmbătați sau mai bine zis drogați de atâta răutate o varsă asupra altor
oameni ca un dragon ce-și aruncă flăcările și arde pe oricine îi iese în cale.
Și
fiecare răspunde răutății cu răutate. Fiecare om care a fost atins de dragon, prăjește
la rândul său pe oricine îi iese în cale, pe oricine crede că e capabil să-i
țină piept.
Fără
conștiință oamenii ies înarmați cu invective, cu jigniri, cu blesteme gata să
le arunce în stânga sau în dreapta, în stradă țin capul sus, privirea de gheață,
ochii injectați de răutate, ură, sunt gata să sfărâme în mii de bucățele orice
suflet plăpând, neatins de rău.
Replica
la o lovitură, la o tentativă de sfărâmare este o altă lovitură, cu legea în
mână, lege preluată din vechiul testament: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,
oamenii luptă, luptă pentru că se cred zei, luptă pentru că se cred mai
puternici decât oricine, luptă pentru că se cred îndreptățiți. Cred că lumea
este a lor, cred că lucrurile le aparțin, cred că ei nu pot fi nimiciți,
distruși, sfărâmați într-o secundă.
Nu-și
dau seama că de fapt sunt demult morți, nu-și dau seama că sufletul lor a fost
demult câștigat de Diavol. Îi aparțin lui în totalitate.
Fiecare
luptă necinstită, josnica, machiavelică pe care o duce un mic zeu, o duce ca parte din armata mare și însemnată a
lui Satana.
Atâta
timp cât zâmbetul vă lipsește de pe față, atâta timp cât iertarea nu vă curge
prin vene, atâta timp cât nu răspundeți cu bine răului sunteți înrolați în
armata condusă de răul pur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu