18 octombrie 2013

Odă punctului



         Prima lecție despre scris am primit-o de la tata. Este un mare poet român. Nepublicat.
       Am încercat să scriu poezii pe la 7, 8 ani. Atunci tata mi-a zis că am foarte multe lacune, că nu este suficient talentul, trebuie să muncesc foarte mult, trebuie să devorez carte după carte, pentru a cunoaşte cât mai multe cuvinte cu ajutorul cărora să mă pot exprima, un vocabular voluminos nu mă va ţine încorsetată ci va permite versurilor să curgă lin pe foaia de hârtie. 
Eu am privit discursul lui ca pe o fabulă inutilă.
         De ce ar fi necesar să citești mult dacă ești talentat? Prea multă muncă...
        - O lume întreagă ți se va deschide dacă vei citi o carte. Citind vei începe să înveți să utilizezi cuvinte, expresii noi, abia atunci o să poți să scrii cu adevărat, poți să scrii despre orice chiar și despre punct.
        Am închis ochii și am vizualizat punctul. Ce a-și putea să scriu despre pata minusculă rotundă?
       Cum să pot scrie ceva despre punct? Se poate țese o poveste, o nuvelă în jurul punctului?
       În proză, poezie sau viață punctul are același sens. Șansa unui nou început. Punctul este renaștere, viață nouă, sens, fără punct ar exista o mică anarhie pe coala de hârtie, o revoluție a cuvintelor, totul ar fi un non sens, ar fi lipsit de echilibru, structură.
Punctul este fundația textului peste care se poate clădi arta.
        În viaţă când ai puterea să pui punct, să închei socotelile cu trecutul începi să te îmbarchezi spre o nouă destinaţie  care înseamnă regăsire, redefinire. Punctul este esenţial, vital pentru a înflori, chiar dacă după el deseori urmează propoziţii nu tocmai drăguţe. Pot urma fraze lungi de căutări, de agonie, de regrete, de suferinţă. Pot urma capitole în care nimic nu se leagă, nu are înţeles. Pot să apară multe spaţii goale. Cu timpul propoziţiile încep să prindă contur, formă, înţeles. După multe pagini de căutări, după multe puncte de suspensie totul începe să prindă formă, să aibă sens, să capete valoare.
        Trebuie să-i dedicăm o odă punctului, să recunoaştem că fără ajutorul punctului nu am fi avut niciodată puterea să ne ridicăm, să o luăm de la căpăt, să mergem înainte și să lăsăm în urmă trecutul.


Niciun comentariu: