Mucize (Miracolul)

    Miracolul este primul film turcesc pe care l-am văzut. La început am fost sceptică, gândindu-mă la telenovolele de care inevitabil dai când butonezi. Însă pe măsură ce minutele treceau am fost cucerită de învăţătorul înţelept care îşi lasă familia pentru a-şi urma destinul. Acesta este detaşat să înveţe copii dintr-un sat izolat. 

Ajuns acolo descoperă că satul nu are şcoală şi exact acest aspect poate constitui portiţa lui de scăpare - se poate întoarce acasă motivând că nu are unde să predea. Bătrânul lider al satului îi spune cât de necesară este educaţia pentru copii lor. Atunci învăţatorul face un pact cu liderul satului, va rămâne cu condiţia ca şi fetele să vină la şcoală. 

Şcoala este construită cu ajutorul "bandiţilor" şi al învăţătorului, iar odată terminată este gata să primescă copii însetaţi să înveţe lucruri noi. Fiul cel mic (Aziz) al liderului are 31 de ani şi este handicapat. Nimeni nu reuşise să-i pună un diagnostic. Învăţătorul abil şi sufletist îl ia sub aripa lui, iar acesta începe să facă progrese remarcabile.

Aziz îşi doreşte şi el să aibă o familie, deşi nimeni nu înţelege acest lucru. El asistă la căsătoriile fraţilor lui, sperând că într-o zi se va căsători şi el şi va avea doi copii.

Când tatăl său salvează viaţa unui alt lider dintr-un sat vecin  acesta doreşte să-i mulţumească pentru acest gest măreţ. Îi oferă unica fiică pentru a se căsători cu fiul lui. Acesta îi spune că nu este de acord cu acestă căsătorie deoarece fiul lui este handicapt. Nu poate fi însă înduplecat.

Când mama lui Aziz împreună cu mai multe femei pleacă în satul vecin( aşa cum era obiceiul) pentru a interoga fata, constată că tânară femeie este de o frumuseţe nemaivăzută.

Multe lacrimi sunt vărsate din acest punct...de către părinţi, fată, chiar şi Aziz plânge nedorind ca frumoasa lui nevastă să aibă o viaţă de coşmar.

 Aziz îşi ia soţia şi părăsesc pe furiş satul căci nu suportă să vadă cum şi ea este ocărâtă, jignită, atacată de femei pentru că s-a căsătorit cu o astfel de "creatură". 

Dupa şapte ani se întorc. Oare Aziz va mai fi recunoscut de familia lui, de sătenii care îl băteau, îl jigneau, râdeau de el? Oare visul lui de a avea o familie a devenit realitate? Merită să descoperiţi asta.

Un film emoţionant, un film profund despre destin şi forţa vindecătoare a iubirii şi mai important un film ce are la bază o poveste reală.

Regie/Scenariu : Mahsun Kirmizigul
Distributia :  Mahsun Kirmizigul, Cezmi Baskin, Mert Turak

În spatele unui zâmbet

Un zâmbet larg, frumos ce mai lasă la iveală şi un şirag de perle strălucitoare poate fi începutul unei poveşti minunate, poate fi purtat de persoana care are o viaţă de invidiat. De multe ori însă un zâmbet poate fi un act atât de teatral, semnul voalat că cineva este în agonie şi nu în extaz aşa cum ne lasă să înţelegem.

Un zâmbet este de foarte multe ori un act automat, un mimetism pe care ni l-am însuşit din copilărie, un relfex condiţionat, saluţi şi zâmbeşti.

Dar trebuie să fim cu toţii conştienţi de faptul că o persoană care afişază mereu o mină fericită, surâzătoare nu are automat o viaţă extraordinar de frumoasă, ba dimpotrivă.

În spatele unui zâmbet se pot ascunde multe suferinţe, multe pierderi, multe eşecuri. Se poate cuibări o depresie cruntă, o singurătate agasantă, o nevoie de companie, compasiune, o căutare disperată a cuiva, a ceva care să constituie un motiv pentru a merge mai departe.

Un zâmbet forţat poate fi un semn că lucrurile merg prost, poate fi un strigăt de ajutor, poate însemna lipsa puterii de a luptă. Şi odată ce vedem mâna întinsă nu putem lăsa ca zâmbetul să ne oprească să oferim ajutor celui care are nevoie atât de disperată să fie salvat de viaţa lui, poate chiar de el însuşi. Nu oferiţi unui om ce zâmbeşte forţat un surâs, ci o mână de ajutor. Puteţi reda unei inimi bucuria de a trăi, puteţi oferi o eliberare, în definitiv puteţi resuscita un om, îl puteţi readuce la viaţa.

O doamnă

În aceste vremuri fără substanţă, în aceste timpuri în care contează doar ambalajul greu mai poţi zări printre exemplarele sexului frumos o adevărată doamnă. În mocirla în care ne împotmolim cu toţii zi de zi o femeie imaculată, o femeie model, o femeie din care să-ţi faci idol este dificil de găsit.
Asta pentru că o femeie completă este o doamnă, o femeie ce ştie să ofere atâtea bucurii celor care o încojoară, ştie să accepte un cadou cu entuziasm, dar ştie şi să dăruiască, să se pună în slujba binelui, a familie, a comunităţii.
O doamnă are purtări alese, are codul bunelor maniere mereu la ea, este desăvârşită în tot ce face, zice. Te cucereşte aruncându-ţi o privire gingaşă şi afişând pe chip un zâmbet cald. O doamnă este calmă, dar poate fi şi bătăioasă în momentul în care se aruncă într-o luptă pentru a-i proteja pe cei dragi. Atunci se bate ca o leoaică, este agresivă reuşind să păstreze o notă de demnitate, este puternică menţinându-şi o doză de fragilitate, este acidă necăzând însă în derizoriu.
O doamnă niciodată nu se comportă ca o mahalagioică,

niciodată nu-i trădează pe cei dragi, pe cei care îi fac confidenţe, nu foloseşte tertirpuri pentru a avansa, nu foloseşte trucuri machiavelice pentru a-şi procura avantaje necuvenite.
O doamnă nu împroaşcă cu nori, nu te înjunghie pe la spate, nu te foloseşte pentru a te arunca mai apoi la coşul de gunoi.
O doamnă reuşeşte să facă dintr-o dispută care degenerează o discuţie filosofică închegată, reuşeşte să descreţească cele mai încruntate frunţi, să îţi ofere o mângâiere când nimeni altcineva nu reuşeşte, să te ridice când ai căzut la pământ dându-ţi impresia că a fost doar meritul tău.
O doamnă îl face pe partenerul ei să se simtă ca un rege, îi este alături fie că e sărac ori bogat, bolnav ori sănătos, puternic sau slab. Îi este stâlp, reper, este steaua care îl ghidează, nordul lui, motivaţia lui, mândria lui.
O doamnă trăieşte pentru a oferi iubire, protecţie, lecţii de preţ celor din jur fără a face asta cu aplomb, ci cu discreţie, măiestrie.
O doamnă adevărată este un diamant rar ce reuşeste cu dibăcie să le dea tuturor celor care o întâlnesc o direcţie, o motivaţie de a lupta, de a vieţui frumos, onest.

Dragi reprezentante ale sexului frumos haideţi să încercăm să fim în fiecare zi o încântare pentru cei cu care intrăm în contact.

Produs fast food

 

   În ultimele decenii oamenii nu mai au timp. Nu mai au timp să se bucure de nimic, nu mai au timp să savureze pe îndelete o mâncare delicioasă, un momente de bucurie, o achiziţie, o carte, o discuţie elevată, o promovare, o iubire. Mereu este altceva care te pune pe fugă. Nu este timp să stai pe loc. Nu trebuie să eziţi, să gândeşti, să vieţuieşti. Nu este posibil să faci lucrurile acestea pentru că altcineva ţi-o va lua înainte. Altcineva va fi iniţiatorul unei mode, al unui curent, a unei tendinţe.
Totul se desfăşoară cu viteza luminii, totul se consumă cât mai repede, totul se perimează, se învecheşte cât ai clipi. După un an, doi de utilizare un produs nu mai este modern, nu mai prezintă interes. Ne plictiseşte. Toate sunt nişte produse fast food. Le mirosim puţin, le privim cu încântare, apoi le ingurgităm doar pentru a le defeca. Nici măcar nu le mai mestecăm, nu le mai rumegăm. Acestea sunt produse care dăunează grav sănătăţii. Fizice şi psihice.
   

    Trist e faptul că şi iubirea a devenit un produs fast food, pentru că şi ea se consumă mult prea repede. Are un termen de granţie care expiră înainte să poţi întoarce "produsul" pe toate părţile, căci deja unele lucruri nu mai sunt conforme cu cerinţele pieţei şi te plictisesc.
    Iubirea este un "produs" împachetat frumos şi comercializat în spaţii reale şi virtuale, oferind senzaţii tari, plăceri carnale, fără substanţă, fără esenţă, fără miez. Încă o cutie frumos împachetată, încă un maraton ce odată finalizat nu lasă decât un sentiment de nulitate şi o necesitate...Ne aşezăm din nou pe linia de start. Alergăm, consumăm, ne înfruptăm, ne îmbuibăm cu adrenalină, ne dopăm cu noutăţi. Iubirea fast food este o mâncare nesănătoasă şi se cumpără adesea la ofertă. Asta pentru că nimeni nu mai este interesat de lucruri atât de ...hai să zicem de pe vremea bunicilor. La ce ar fi bună o dragoste sănătoasă care să sfideze timpul? La ce bun să ai pe cineva alături care să te respecte, susţină, iubească, ocrotească. Sunt cuvinte prea demodate. Ne putem descurca şi singuri. Putem vieţui o perioadă fără însoţitor, merită să plătim preţul acesta pentru a ne procura ceva nou, ceva proaspăt, ceva ce e în tendinţe.
Iubirea se consumă mult prea repede şi are pentru unii risc ridicat de indigestie, indispoziţie, depresie, melancolie, pentru alţii este un joc, o lecţie, o provocare, o vânătoare constantă. 

Cronica unui divorţ anunţat

Am observat că nunţile realizate cu fast, aplomb, cu o căruţă de bani care depăşesc cu mult bugetul mirilor care îşi doresc cu orice preţ să epateze, să se situeze pe o treaptă socială cât mai înaltă, se desfăşoară sub egida unui motto tot mai în vogă din punctul meu de vedere sunt nişte nunţi fastuoase, urmate de divorţuri dezastruoase! Şi sunt cronica unui divorţ anunţat. Căci cei doi miri fac parte din pătura de mijloc, muncesc doar pentru a supravieţui, şi organizând o astfel de nuntă reuşesc doar să se ruineze financiar şi asta numai pentru a stârni invidia cunoscuţiilor care vor comenta câteva zile bune ziua unirii celor doi porumbei. Cât de inteligent poate să fie un om care organizează o nuntă de 20.000 de euro pentru care a muncit 2 ani? În urma nunţii rămâne cu 1000 de euro în buzunar de la rudele sărace, vecinii băgăcioşi, colegii invidioşi. Căci nimeni nu-şi permite să

le acopere cheltuielile, nimeni nu este dornic să plătească pentru luxul lor ostentativ, pentru ca apoi să se întoarcă la o viaţă de mizerie. De ce ai plăti tu faptul că mirii doresc să-şi aducă lăutari scumpi, faptul că veşmintele lor sunt de firmă, faptul că aleg să meargă la nuntă cu limuzină, faptul că au cinci torturi, faptul că au bijuterii swarovski până şi pe lenjeria intimă, faptul că curg râuri de şampanie etc.
După câteva ore de dezmăţ, după ore de teatru uşor comic, după ore de incomoditate petrecută în ţoalele exagerat de scumpe, miri se trezesc la realitatea cruntă. Se întorc acasă - acolo unde trăiesc cu mama şi cu tata şi încep să-şi reproşeze faptul că rudele fiecăruia au fost foarte zgârcite, încep să-şi arunce în obraz ca nu pot să meargă în luna de miere decât patru zile, căci şi acolo doresc să se cazeze la hotel de lux, că doar aşa e moda să pui poze pe facebook din destinaţii de vis, să arunci în faţa "prietenilor" câte îţi permiţi tu...Şi discuţiile continuuă, transformânu-se în certuri aprinse, în scandaluri de proporţii la care participă şi mama, soacra, cumnaţii, prietenii, vecinii, fiecare luând parte unui sau altui din cei doi proaspăţi însurăţei.

Nunta luxoasă nu ţine de foame, iar cu stomacul gol cei doi soţi sunt tot mai agresivi, locuind cu părinţii sunt tot mai frustraţi, consumă atunci pe repede înainte dragostea ce i-a unit, rezultatul - ură şi dezbinare.
Haine strâmte, machiaj strident, decor kitschos, maşini luxoase, râuri de şampanie, hohote de râs, muzică ritmată, rude cherchelite, toate sunt capturate de fotografi/cameramani dibaci, toată această veselie simulată sau regizată vor dăinui doar în fotografii/imagini, căci soţii uniţi parcă ieri de un amor fierbinte, nemaivăzut, ce fac să lăcrimeze orice doamnă sau domniţă sensibilă se despart rapid la notar cu mult scandal înainte ca certificatul de căsătorie să se şifoneze, să se degradeze, să se îngălbenească de trecere timpului.
Normele alimentare prevăd ca pe fiecare aliment, pe fiecare produs să fie aşezat termenul de valabilitate, ar trebui introdusă o nouă lege ca şi pe certificatul să căsătorie să fie inserat termenul de expirare.

Bărbatul de lângă noi

Cred că singura alegere cu adevărat importantă pe care trebuie să o facem în această viaţă este alegerea bărbatului care ne va fi alături poate până la sfârşitul existenţei noastre pe acest pământ.
Este o alegere dificilă, la care trebuie să reflectăm cu mare atenţie, căci poate fi un adevărat supliciu să vi acasă şi să găseşti un bărbat care nu are nimic de dăruit, de împărtaşit, de comunicat, care nu este capabil să-ţi răspundă la sentimente, care nu este abil să te înţelegă, respecte, accepte aşa cum eşti tu.

La fel poate fi un deliciu ca în momentele frumoase şi în cele mai puţin dezirabile să ai un om lângă tine care să te sprijine, să te încurajeze, să te aprecieze, să te facă să te simţi iubită, să te facă să te simţi ca o zeiţă.
Un bărbat adevărat va şti întotdeauna să pună pe primul loc nevoile soţiei lui, va şi să îi alunge grijile şi gândurile negre, nelăsând ca viaţa ei să fie umbrită de niciun nor, va şti că a-ţi cere iertare nu este umilitor, a recunoaşte că ai greşit este o dovada unui mare caracter, a fi sentimental, iubitor, romantic este o dovadă de mare putere şi va mai şti că a găsi o femeie deosebită, este un dar de preţ care merită păstrat cu străşnicie, dar şi cu gingăşie.
Bărbatul de lângă noi trebuie să fie cu adevărat un bun prieten, psiholog, amant, învăţător, să fie inteligent, calm, puternic, sociabil, amabil, un adevărat domn.
Bărbatul de lângă noi ar trebui să ştie să primească şi să dăruiască, să fie deschis la minte, să accepte schimbările, să vrea să se perfecţioneze mereu, să se spiritualizeze.
Bărbatul de lângă noi nu va semăna cu niciun alt bărbat, aşa că pentru a răspunde la întrebarea dacă am făcut alegerea perfectă în ceea ce-l priveşte, trebuie să ne uităm câte de bine se potivesc piesele puzzlului, cât de bine se îmbină fiinţele noastre, pentru că vom face un drum lung împreună, vom călători cu multe bagaje în spinare şi este de preferat ca tovarăşul nostru de călătorie să fie pregătit să înfrunte pericolele care ne vor ieşi în cale, să ştie să se bucure de minunile pe care le vom întâlni, să fie capabil să iubească, să se bucure de tot ce-i oferă viaţa, împreună cu jumătatea ta poţi înfrunta orice. În definitiv un bărbat şi o femeie se potrivesc dacă reuşesc să formeze un atom perfect şi dacă sunt capabili luându-se de mână să-şi atingă sufletele.

Asterix şi Obelix - Domeniul Zeiilor

   

    Iulius Cezar de obicei reuşeşte să întreprindă tot ce îşi propune. Să cucerească, să se extindă, să domine. Prima oară când fraza Veni, vidi, vici, nu se mai potriveşte este în momentul în care oponenţii lui Cezar sunt Galii dintr-un mic sat.
    Nereuşind să cucerească micul sat cu ajutorul armatei, Cezar foloseşte o altă strategie. Le oferă tuturor locuitorilor un apartament de lux în complexul rezidenţaial proaspăt construit. Ademeniţi de confort şi banii câştigaţi atât de uşor de la bogaţii romani, căci aceştia cheltuie fără reţineri şi astfel afacerile lor încep să prospere, Galii sunt gata să-şi uite tradiţiile, satul şi chiar faptul că romanii le sunt duşmani de moarte. Asta până când armata romană se pregăteşte să şteargă orice urmă a existenţei lor distrugându-le satul.
    Atunci divergenţele ce se născuseră între Galii vor fi îngropate şi ingerând poţiunea magică le vor arăta romanilor încă odată că este imposibil să-i cucerească.
    Un film de animaţie foarte amuzant, ce ne poate îndulci după o zi acră la serviciu.

 Regia: Louis Clichy, Alexandre Astier

 Voci: Roger Carel, Guillaume Briant, Geraldine Nakache, Alain Chabat