Operaţiunea de grimare

Ce se ascunde sub machiajul gros pe care îl aplică femeile pe faţa lor adevărată?

Ce poate să însemne operaţiunea de grimare pe care o execută în fiecare dimineaţa ca un ritual o femeie ce încetează să mai fie ea, căci se ascunde sub masca groasă ce-i acoperă adevarata fizionomie. Se vrea a fi o operaţie de înfrumuseţare sau una de transformare.

Căci de cele mai multe ori unele domnişoarele şi doamnele îşi aplică un strat atât de gros de tencuială încât adevărata lor înfăţişare nu mai este vizibilă. Eu cred că această procedură poate fi numită de-a dreptul operaţie estetică şi este o modalitate de înşelare, de inducere în eroare, de ademenire, este o formă de escrocherie pe care o practică femeile care nu sunt de bună credinţă, femeile care nu pot folosi decât astfel de metode pentru a semnaliza că sunt aici, pentru a atrage atenţia asupra existenţei lor, nu în ultimul rând pentru a prinde în plasa lor ţesută cu atâta dibacie exact ca un păianjen bărbatul ce nu reuşeşte să vadă dincolo de aparenţe. Un bărbat ce se lasă amăgit târziu în noapte de dansul ameţitor al ielelor ce le sucesc minţile astfel încât nu se mai pot desprinde de vraja lor mult timp, poate doar într-o dimineaţă când domniţa nu se va trezi mai repede decât el pentru a-şi aplica masca, şi îi va apărea goală, fără conţinut, fără formă, fără sens. Nimic nu mai poate pricepe atunci masculul feroce din toată povestea asta, nu mai poate simţi nici o atracţie faţa de ambalajul care e şifonat şi lasă iveală o femelă care nu are nimic de oferit. Nu are substanţă, miez, esenţă, nu are nimic de spus, nu-l mai atrage. E o făptură ştearsă, ternă, gri. O făptură ce poate supravieţui doar folosindu-se de trucuri, doar utilizând şmecherii ieftine, replici uzate, mottouri folosite şi răsfolosite.

Când trucurile nu mai funcţionează, când faţa, corpul ros de vreme are nevoie de o renovare, chirurgul estetician îi devine prieten. Aleargă la el după ce alesese să-şi petreacă vremea cu o seară în urmă uitându-se în oglindă şi gândinu-se la faptul că nu e atât de frumoasă ca fetele care apar pe la televizor, sau că a îmbătrânit, dar se va lupta cu timpul, nu le va permite anilor ce trec să îşi bată joc de ea, să o facă de nerecunoscut. Nu va permite timpului să aşeze riduri, vergeturi, pete, celulită, grăsime pe corpul ei. Nu va permite nici unui fir de păr să stea unde nu trebuie.

De ce să aibă alte fete buzele mai mari, sânii mai rotunzi, fundul mai bombat, faţa mai întinsă, părul mai lins?

De ce să defileze doar unele femei cu ‘‘prunci’’ iubiţi de braţ?

Operaţiunea de aranjare, de grimare, de tunare ia amploare pe măsură ce timpul trece. Unele reprezentante ale sexului frumos nu sunt capabile să înţeleagă că această operaţie se numeşte operaţie de desfigurare, de transformare. Este o formă de minciună, de escrocherie, de disimulare. În definitiv pe cine mint femeiele astea? Pe cei din jur sau pe ele? De ce se străduiesc să se urâţească în halul ăsta, de ce nu doresc să se observe sau să fie observate aşa cum l-a lăsat natura? Poate pentru că sunt întradevăr prea şterse, prea banale, prea comune.

* Sub nicio formă nu am vrut să jignesc doamnele şi domnişoarele care se aranjează şi se machiază cu bun gust, ci am vrut să scot în relief faptul că unele reprezentante ale sexului frumos cad în derizoriu folosind astfel de operaţiui-operaţii.