Sunt o babă comunistă

Dan Lungu reușește să te teleporteze cu succes în epoca ceaușistă cu acest roman.

Se scurg 10 ani de la căderea comunismului și România se află încă într-o dureroasă tranziție. Generația de sacrificiu încă suferă și așteaptă o schimbare sau jelește după epoca de aur în care domnește stabilitatea și o rutină care creează confort.

Emilia Apostoae personajul principal parcurge un drum spre trecutul ei pentru a se înțelege mai bine, după discuția intensă pe care o poartă cu în fiica ei Alice, stabilită în Canada. Alice o sună în ajunul alegerilor pentru a o îndemna să nu voteze cu foștii comuniști. De aici și până la realizarea faptului că ea însăși este o babă comunistă nu este decât un pas.

Pensionara se întoarce în copilăria ei pe care o trăiește la țară, unde participă alături de familia ei la munca din gospodărie și la munca ingrată de pregătire tezicului. Este salvată de a viețui în postura de țărancă de comunism. În momentul în care evadează în spațiul urban pe care îl vede ca pe un basm, Mica se înscrie la o școală la secția de confecții metalice cu ajutorul mătușii sale Lucreția și parcurge drumul clasic al omului muncii ireproșabil și dat exemplu.

Se căsătorește cu Tucu și primesc un apartament în Galați.

Orășanca are o viață de invidiat pentru că este așezată în rândul celor avuți, reușind să se descurce de minune în atelierul la care muncește, muncă este puțină, renumerația mare, și deși era interzis alcoolul în fabrică, angajaților de la atelier nu le lipsea berea, sucurile savurate alături de doze mari de voie bună și tragere de timp. Deși mulți sunt îngropați în lipsuri și nevoi, Micăi nu-i lipsește nimic: salam, pateu, cafea, caș. Are bunuri pentru a mitui, alimente pentru a face schimb. Femeia este descurcăreață și fentează comunismul, pe când democrația nu poate să o îmblânzească, ea pur și simplu eșuează în a se adapta noului regim.

Viziunea Mică asupra comunismului pare a fi una singulară, dintre toți cunoscuții doar ea pare a nu se adapta democrației, fiica ei Alice profită de căderea comunismului pentru a se muta peste hotare unde urmează să se căsătorească cu un canadian, sora Emiliei, Sanda se realizează construindu-și o casă într-o zonă înfloritoare, fosta colegă Aurelia are o mică afacere de succes, vecina Rozalia învinuiește comunismul pentru faptul că i-a ucis visul, până și soțul ei Tucu se adaptează și pentru a trăi mai bine se reântoarce la țară, la agricultură.

Doar Mica este nostalgică și visează la o reânviere a vremurilor de la atelier, o reânviere a epocii de aur în care a fost o mică boieroaică îndestulată, nu ca acum o babă comunistă cu mulțime de lipsuri și portofelul gol.

Cartea merită citită pentru a nu uita niciodată ororile și minunile comunismului.

Viața ca o luptă

Viața e o continuă luptă. Viața e un adevărat război.

Condițiile unde se desfășoară războiul sunt groaznice, teribile, deprimante, de multe ori, dar trebuie să avansezi, să lupți fără oprire chiar dacă nu ai mâncat, chiar dacă nu ai dormit, chiar dacă hainele și bocancii îți sunt rupți. Nu poți să te oprești! Nu poți să încetezi în a crede în acel ceva pentru care ai jurat să te bați, dar mai presus de orice nu poți capitula!

Fie că ești luat prizonier, torturat, înjosit - trebuie să lupți!

Inamicii au doar corpul tău, nu și sufletul, nu și inima, nu și creierul tău. În momentul în care ești înconjurat trebuie să tragi. Chiar dacă ești unul iar ei sunt mai mulți, zeci, sute, mii...’’mitraliera’’ ta e cel mai bun prieten. Trage înainte să fi atacat, iar dacă nu mai ai gloanțe, o poți folosi pe post de toiag, de sabie, dar nu abandona, nu te da bătut!

Abandonul, fuga, lașitatea te descalifică și chiar dacă ai scăpat, dacă supraviețuiești nu înseamnă că ai câștigat ci înseamnă că ai pierdut.

Ți-ai pierdut onoarea, demnitatea, cinstea, credința și mai presus de orice ți-ai spulberat visul, crezul, scopul.

Visul de a ieși cu capul în sus din acest război, visul de a fi erou în ochii tăi și a celor dragi.

Așa că mergi mai departe, cară toate bagajele, rănile, cicatricile, durerile. Când totul se va sfârși vei simți, iar dacă crezi că dușmanii tăi au învins și tu ai pierdut mai gândește-te odată. Ai luptat până la capăt, nu ai uitat de valorile tale, nu te-ai mulțumit cu puțin, ți-ai testat limitele și capacitățile până la extrem și peste, ai depășit momente de frică, panică, depresie. Ai găsit soluții să ieși din ambuscade, capcane, curse. Nu ai cedat niciodată, nu te-ai vândut pentru nimic. Integritatea ta nu are preț.

Ai trecut peste toate astea, și peste altele și mai îngrozitoare. Ai văzut atâtea victime distruse de viață într-o secundă și cu lacrimi în ochi ai mers mai departe. Nu înseamnă că nu ți-a fost frică, dar ai găsit un strop de curaj și ai luptat până la capăt cu ultimele puteri și asta înseamnă că ești câștigător.

Acum ajuns pe linia de sosire, îți dai seama că ai pierdut o mulțime de lucruri, dar ai câștigat o nouă viață. Tu ești altfel, ești cu totul alt om, mai puternic, mai stăpân pe tine, chiar ai testat faptul că ceea ce nu te ucide te face mai puternic.

Viața are altă savoare, ai reconstruit-o.

Tu ai altă valoare, ai câștigat experiență, respect, admirație.

Pentru că până în ultimul moment ai luptat pentru crezul tău, pentru destinul tău, pentru familia ta. Ești un erou.

Nu trebuie niciodată să încetați să visați și să luptați pentru ca visele voastre să devină reale. Mulți vă vor pune piedici, dar nimic nu trebuie să vă oprească!