Dragostea este îndelung răbdătoare

Se pot spune multe despre dragoste.

Pot scrie romane întregi scriitori iluștri, dar pot poeții/scriitorii talentați exprima în câteva versuri/pagini ceea ce Sfântul Apostol Pavel spune atât de divin despre dragoste și puterea, importanța, bunătatea ei în Epistola întâi către Corinteni.

Capitolul 13

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Să arunce primul cu piatra

     

Am ajuns la concluzia că mulţi oamenii nu știu să iubească cu adevărat. Realmente nu au capacitatea să îi iubească pe cei de lângă ei așa cum au ei nevoie, nu au capacitatea să-i înțeleagă, accepte, respecte.

În esența lor oamenii sunt buni dar după ce au dat piept cu viaţa care le-a provocat răni ce nu s-au cicatrizat, odată cu trecerea timpului au devenit răi, tendențiosi, subiectivi, egoiști. Interpretează orice cuvânt, propoziție, orice rid, cută, mimică. 
Avem tendința să judecăm aspru, crud orice spune sau face cineva. Le punem viața întreagă sub lupă pentru a vedea mai bine toate eșecurile, defectele, greșelile, păcatele lor.

     De ce nu ne uităm într-o zi cu atenție în oglindă să ne observăm pe noi, să ne studiem, să ne judecăm cum îi judecăm și pe ceilalți. Să ne observăm fiecare gest, rid, mimică, să vedem fiecare greșeală, fiecare păcat, răutate pe care am săvârșit-o. Vom observa atunci că nici noi nu suntem perfecți. Nimeni nu e perfect! Nimeni nu e fără pată, fără păcate.

     Ar trebui să ne oprim cu această atitudine ostilă, distrugătoare, ar trebui să nu-i mai judecăm pe ceilalți, să nu-i mai crucificăm de fiecare dată când greșesc, căci toți greșim, este uman.

     Prin urmare nu cred că are nimeni dreptul să emită judecăți, doar dacă e fără pată : „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra”.

        Schimbarea se poate produce, putem să ne scuturăm de răutate, rănile ni se pot cicatriza dacă ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, dacă ne înţelegem, ne cunoaştem, dacă încercăm să-i înţelegem, cunoaştem şi respectăm şi pe cei din jurul nostru. Trebuie însă să ne uităm lung în oglindă și ne corectăm pe noi, să ne corectăm modul de a gândi, de a acționa, modul de a fi.

Putem învăța să ascultăm, să vedem lucrurile bune din fiecare, cu condiția să ne deschidem sufletul, să fim cu adevărat creștini chiar dacă asta ne face câteodată să părem vulnerabili.

Trebuie să facem o schimbare. Să învățăm să iubim, să iertam, să dăruim.

                                         Michael Jackson-Man in the mirror