Am
ajuns la concluzia că mulţi oamenii nu știu să iubească cu adevărat. Realmente
nu au capacitatea să îi iubească pe cei de lângă ei așa cum au ei nevoie, nu au
capacitatea să-i înțeleagă, accepte, respecte.
În
esența lor oamenii sunt buni dar după ce au dat piept cu viaţa care le-a provocat
răni ce nu s-au cicatrizat, odată cu trecerea timpului au devenit răi,
tendențiosi, subiectivi, egoiști. Interpretează orice cuvânt, propoziție,
orice rid, cută, mimică.
Avem tendința să judecăm aspru, crud orice spune sau face cineva. Le punem viața întreagă sub lupă pentru a vedea mai bine toate eșecurile, defectele, greșelile, păcatele lor.
Avem tendința să judecăm aspru, crud orice spune sau face cineva. Le punem viața întreagă sub lupă pentru a vedea mai bine toate eșecurile, defectele, greșelile, păcatele lor.
De ce nu ne uităm într-o zi cu atenție în oglindă să ne observăm pe noi,
să ne studiem, să ne judecăm cum îi judecăm și pe ceilalți. Să ne observăm
fiecare gest, rid, mimică, să vedem fiecare greșeală, fiecare păcat, răutate pe
care am săvârșit-o. Vom observa atunci
că nici noi nu suntem perfecți. Nimeni nu e perfect! Nimeni nu e fără
pată, fără păcate.
Ar trebui să ne oprim cu această atitudine ostilă, distrugătoare, ar
trebui să nu-i mai judecăm pe ceilalți, să nu-i mai crucificăm de fiecare dată
când greșesc, căci toți greșim, este uman.
Prin urmare nu cred că are nimeni dreptul să emită judecăți,
doar dacă e fără pată : „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce
primul cu piatra”.
Schimbarea se poate produce, putem să ne
scuturăm de răutate, rănile ni se pot cicatriza dacă ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, dacă ne înţelegem, ne cunoaştem, dacă încercăm să-i înţelegem, cunoaştem şi respectăm şi pe cei din jurul nostru. Trebuie însă să ne uităm lung în oglindă și ne corectăm
pe noi, să ne corectăm modul de a gândi, de a acționa, modul de a fi.
Putem
învăța să ascultăm, să vedem lucrurile bune din fiecare, cu condiția să ne
deschidem sufletul, să fim cu adevărat creștini chiar dacă asta ne face
câteodată să părem vulnerabili.
Trebuie
să facem o schimbare. Să învățăm să iubim, să iertam, să dăruim.
2 comentarii:
Doamne! Câtă dreptate aveți! Mă tem ca eu ,am fost ,din nefericire,cea în care s-au aruncat cu pietre. Așa am înțeles, ca nu E frumos să emiți judecăți pripite. Păcat ,ca din ce în ce ,mai multi se comporta de parcă ,ar fi judecatori și călâi. Dar lumea E așa zidită. Dumnezeu spune lui Noe,ca așa este omul ,de la începuturi,ca nu există ,decât rar ,persoane care să asculte și să se comporte după dreptate și să emită judecăți intelepte.
Cred că problema cea mai mare este lipsa timpului şi pragmatismul în gândire pe care am fost forţaţi să îl îmbrăţişăm.
Trimiteți un comentariu