Singurătatea

Întemniţată de destin

Lupt cu singurătatea

Nu este un mai mare chin

Parcă mi-a luat totul - viaţa!

Departe pe insula pustie, exilată

Car în spate mii de cruci

Şi chiar de aş fi rastignită

Tu o să pleci, o sa te duci?

Prinsă între patru pereţi

În nopţile tarzii îmi plâng iar soarta

Aş vrea să te întorci, să vii!

Eu să-mi joc o dată cartea.

Singurătatea mă sufoca

Sunt lipsită de un tu…

Tot te chem, salvează-mă !

Nu pleca, nu te mai du!

Eşti

Eşti ca o apa rece de izvor

Pe care o beau cu atâta dor.

Eşti ca un soare ce straluceşte

O zi întreagă mă uimeşte.

Eşti ca aerul ce-l respir

Şi la iubire mă face să aspir.

Eşti ca şi cerul plin de stele

Să le ating vreau doar pe ele.

Eşti ca şi arborii înverziţi

Sunt admiraţi şi sunt iubiţi.

Eşti ca o pasăre ce zboară

Cu frumuseţea-i mă înconjoară.

Eşti ca o câmpie pe care merg

Dragostea să o culeg.

Eşti ca un drum ce-mi iese în cale

Pe el o apuc, aşa agale.

Eşti ca o inima ce bate

Aşteaptă iubirea din noapte.

Eşti ca un vis minunat,

Dar ai plecat, tu ai plecat.

Lacrimile mele

Lacrimile mele cad în sus

Lacrimile mele la cer s-au dus

Să-i ceară Domnului ca să mă ierte

Să-i ceară Lui să nu mă mai certe.

Obrazul îmi e inundat

Căci murmur încet un păcat

Apoi altul în minte îmi vine,

De ar pleca toate de la mine!

Lacrimile mele cară durerea

Şi poate credinţă şi speranţă

Mă apasă conştiinţa şi am rupt tăcerea

Doamne, te rog mai dă-mi o şansă!

Cad în genunchi mă rog fierbinte

Mă poţi Doamne ierta cândva?

Trimite-mi de acuma înainte

O parte din înţelepciunea ta.

Lacrimile mele pline de tristeţe

Au fiecare ceva de spus

Ce am greşit ieri, ce am greşit azi.

Vreau să o iau de la ’nceput.

Copilarie

Copilarie ma auzi de unde esti?

In amintiri si in povesti

De unde cateodata iesi

Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

Pui incet pe tapet

Ceea ce-am zis, ce am facut

Cu un farmec aparte de nedescris

Crampeie din viata-mi apar ca un vis.

Alerg spre tine caci viata-i amara, ciudata

Copilarie de ce ai plecat lasandu-ma tare schimbata?

Ma simt cumva stanjenita nestiind ce sa fac

M-am incurcat, te privesc si tac.

Nu pot gresi ca altadata

Nu pot sa spun prostii macar,

Daca te-ai intoarce indata

As simti ca primesc un divin dar.

Ma macin mult acum ca sunt adult...

Copilarie, de ce ai plecat spre locul acela numit istorie?

Din tine as vrea sa sorb, sa ma imbat

Sa extrag un pic de glorie.

Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu ?

 

Un film foarte amuzant menit să ne descreţească frunţile în aceste timpuri în care predomină rasismul, xenofobia şi pe fondul globalizării o dezbinare, o înrăire a tuturor. Uleiul şi apa nu se pot combina, dar oamenii de rase diferite pot să facă asta? Pot trăi în acelaşi oraş mai multe rase, respectând tradiţiile, religia, atât a lor cât şi a concitadinilor lor?
Mai mult decât atât e posibil ca o familie mixtă să se respecte, să se iubească şi să trăiască în pace şi fericire? La această întrebare răspunde cu succes şi umor de calitate Philippe de Chauveron.

Demian - Hermann Hesse

 
Vine o vreme când orice copil se transformă în adult. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să parcurgă un drum lung şi anevoios. De multe ori se pierde în căutarea sa. Copilul se caută pe sine, adultul unic care sălăşluieşte închis în sufletul său şi e pe cale să se nască. E pe cale să ţâşnească ca o apă proaspătă de izvor şi să dea naştere unei lumi noi. Dar pentru a lua naştere o lume unică, copilul ce va deveni adult trebuie chiar dacă se pierde pe străduţe întortocheate să revină pe drumul care urmează să îi împlinească destinul.
Câteodată avem nevoie de o călăuză pentru a ne găsi pe noi, Emil Sinclair îl are pe Demian şi pe mama lui. Folosindu-se de sfaturile lor şi de visele pe care încearcă să le descifreze ajunge să îşi creeze un ideal personal în care crede cu tărie. O lume a lui, nu una copiată, nu una comună cu a celorlalţi oameni.
Asta îi diferenţiază pe oamenii mari de oamenii mărunţi, faptul că poartă în frunte un semn şi faptul că nu le este teamă să fie diferiţi, nu le este teamă să meargă împotriva vântului. Când toţi cred în ceva, când toţi cred în acelaşi zeu, un om ce poartă un semn în frunte probabil va schimba istoria, va inventa o nouă credinţă. Astfel evoluţia este posibilă. Evoluţia pe plan personal şi totodată evoluţia umanităţii. Atâta timp cât oamenii vor purta aceliaşi uniforme, nu vor reuşi să se conecteze cu ei îşişi, deci evoluţia pe plan personal, pe plan spiritual va fi imposibilă, iar viaţa pe care au primit-o a fost trăită în van. Majoritatea adulţilor trăiesc fără a înţelege sensul vieţii lor, fără a se descoperi, pentru că nu au timp să asculte ce le spune realitatea lor interioară ci se lasă duşi de val şi trăiesc pentru un ideal comun, aderă la o realitate construită de altcineva.
'' Nu  există o altă realitate decât cea pe care o purtăm în noi. De aceea, oamenii trăiesc, în majoritatea lor atât de ireal, pentru că iau drept reale imaginile de afară pe când lumea lor interioară n-o lasă deloc să se manifeste."

Iubim bărbaţii

Iubim bărbaţii,

Pentru că ştiu să ne facă să ne simţim ca nişte zeiţe...

Pentru că ne privesc ca pe nişte nimfe, iele,

(şi chiar dacă îi ducem în pragul nebuniei)

Bărbaţii,

Ne protejează de nedreptăţi, de rele,

Pentru că atunci când ne sărută lumea încetează să mai existe.

Pentru că atunci când ne ating ni se cutremură fiinţa.

Pentru că în momentul în care fac dragoste cu noi ne daruiesc sămânţa,

Ce va creea un viitor om.