Viața și faptele lui Ilie Cazan

Răzvan Rădulescu, autorul romanului plasează acțiunea la granița subțire dintre ficțiune și realitate(cred că unele evenimente care chiar au avut loc în timpul comunismului sunt derizorii).

Locul de desfășurare a acțiunii este comunismul. Un regim politic care se vrea perfect, unde oamenii sunt egali, protejați de lege. În realitate o utopie ce proiectează monstruozități care își desfășoară acțiunile în forță pentru a reprima pe oricine se opune regimului dictatorial.

Bineînțeles că această carte are înmagazinată o doză mare de ironie comică la adresa regimului comunist.

Personajul central este Ilie Cazan. De fapt nu ști exact cine  este personajul principal Ilie Cazan senior sau juniorul.

Ilie Cazan senior este un biet orfan ce își duce existența pe la orfelinate. Capătă o experiență de viață vastă care îi permite să se descurce în orice situație. Această experiență de viață și un grad de misticism care îl învăluie îi permite să se treacă prin viață fără a fi nevoit să muncească.

În momentul în care o întâlnește pe viitoarea soție, burlacul Ilie Cazan este un pier de vară descurcăreț ce va deveni după căsătorie un agricultor cu o faimă care va depăși granițele satului Liveni și va ajunge la urechile securității.

E posibil că Ilie care nu reușise să-și descopere talentele, odată ajuns la țară să descopere că are o putere fantastică – roșiile pe care le sădește cresc atât de mari încât pot ajunge la dimensiunea unui dovleac.

Securitatea îl cercetează cu speranța că vor afla secretul sau mai bine zis praful pe care ei presupun că Ilie l-ar fi inventat ca roșiile să crească atât de mari. Cum nici un praf nu există și ancheta dă bătăi de cap securității, Ilie senior este suprimat.

În urma sa Ilie junior, un copil ciudat, taciturn, îl intrigă pe anchetatorul tatălui său Chiriță care este prototipul anchetatorului comunist - pragmatic, puternic, crud, ateu. Viața lui își modifică traiectoria după ce îl anchetează pe Cazan senior( îi este distrusă cariera de către subalternul său Preda care îl denunță superiorilor). Nevasta îl părăsește, este decăzut din funcție și Chiriță se vede în rolul de tată singur. Atunci planul său de a-l lua pe Ilie junior sub aripa sa protectoare nu se mai materializează.

Asta până când peste ani buni fiica sa Tamara îi face cunoștință cu iubitul ei care este nimeni altul decât Ilie fiul.

O carte interesantă în care ficțiunea se îmbină cu realitatea hilară ce domnea în timpul regimului comunist.

Odă punctului

         Prima lecție despre scris am primit-o de la tata. Este un mare poet român. Nepublicat.

       Am încercat să scriu poezii pe la 7, 8 ani. Atunci tata mi-a zis că am foarte multe lacune, că nu este suficient talentul, trebuie să muncesc foarte mult, trebuie să devorez carte după carte, pentru a cunoaşte cât mai multe cuvinte cu ajutorul cărora să mă pot exprima, un vocabular voluminos nu mă va ţine încorsetată ci va permite versurilor să curgă lin pe foaia de hârtie. 

Eu am privit discursul lui ca pe o fabulă inutilă.

         De ce ar fi necesar să citești mult dacă ești talentat? Prea multă muncă...

        - O lume întreagă ți se va deschide dacă vei citi o carte. Citind vei începe să înveți să utilizezi cuvinte, expresii noi, abia atunci o să poți să scrii cu adevărat, poți să scrii despre orice chiar și despre punct.

        Am închis ochii și am vizualizat punctul. Ce a-și putea să scriu despre pata minusculă rotundă?

       Cum să pot scrie ceva despre punct? Se poate țese o poveste, o nuvelă în jurul punctului?

       În proză, poezie sau viață punctul are același sens. Șansa unui nou început. Punctul este renaștere, viață nouă, sens, fără punct ar exista o mică anarhie pe coala de hârtie, o revoluție a cuvintelor, totul ar fi un non sens, ar fi lipsit de echilibru, structură.

Punctul este fundația textului peste care se poate clădi arta.

        În viaţă când ai puterea să pui punct, să închei socotelile cu trecutul începi să te îmbarchezi spre o nouă destinaţie  care înseamnă regăsire, redefinire. Punctul este esenţial, vital pentru a înflori, chiar dacă după el deseori urmează propoziţii nu tocmai drăguţe. Pot urma fraze lungi de căutări, de agonie, de regrete, de suferinţă. Pot urma capitole în care nimic nu se leagă, nu are înţeles. Pot să apară multe spaţii goale. Cu timpul propoziţiile încep să prindă contur, formă, înţeles. După multe pagini de căutări, după multe puncte de suspensie totul începe să prindă formă, să aibă sens, să capete valoare.

        Trebuie să-i dedicăm o odă punctului, să recunoaştem că fără ajutorul punctului nu am fi avut niciodată puterea să ne ridicăm, să o luăm de la căpăt, să mergem înainte și să lăsăm în urmă trecutul.