Îmi pare rău

   

       Cât de simplu poate fi reparată o relaţie pe care ai stricat-o în mod voit sau fără să-ţi dai seama. E suficient să spui din tot sufletul îmi pare rău. E atât de eficient. Are proprietăţi miraculoase un îmi pare rău. Pentru că dacă nu-l spui viaţa ta se poate schimba. Poate lua o turnură nu tocmai pozitivă. 
      Relaţii de o viaţă se pot deteriora. Prietenii strânse se pot destrăma. Familii unite se pot separa. Doar pentru că cineva s-a încăpăţânat să creadă că opinia lui e justă, că nu greşeşte niciodată, că poate arunca cu adjective în stânga, în drepta şi în mintea lui îngustă să domnească ideea că nimeni nu va suferi. 
       Mândria poate distruge o relaţie la care s-a muncit o viaţa întreagă. Un om ce alege să pună mai presus egoul său şi nu o fiinţă, pe care susţinea până ieri că îi este dragă.
        Sunt persoane care aleg să plângă nopţi întregi, să se foiască pe perna umedă, dar să nu-şi ceară iertare. Să nu cumva să se înjosească, sau să nu arate slabiciune. În mintea lor a-ţi cere scuze este egal cu a fi slab, a fi vulnerabil. În schimb a-ţi cere iertare, a spune cuiva că ai geşit şi doreşti să mai primeşti o şansă, că doreşti să te schimbi este exact contrariul. Înseamnă că eşti uman, puternic, curajos, şi nu în ultimul rând că persoana căreia îi ceri scuze are importanţă în viaţa ta. Nu doreşti să te desparţi de ea, nu doreşti ca ea să nu mai apară în povestea vieţii tale. A-ţi cere scuze este un mod de a te elibera, de a lăsa jos un bagaj greu şi inutil, a ierta este un mod de a te apropia de Dumnezeu.