Maketub

     

      Cartea lui Paulo Coelho, Maketub, pe care am parcurs-o astăzi a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru mine. Nu cred că a fost întâmplător momentul în care am avut "întâlnirea" cu această cartea, care practic este o culegere de cugetări.
      De multe ori când mergem pe drumul nostru purtaţi de o forţă mai mare decât noi, ne speriem de haita de câine care ne iese în cale. Ne imaginăm cele mai înfircoşătoare scenarii. Câinii ne-ar putea face atâta rău, ne-ar putea ataca, muşca, chiar lua viaţa. Însă nu ne imagină că ar putea să ne facă mai curajoşi, mai puternici şi nu în ultimul rând mai determinaţi să ne atingem ţinta.
      Maketub însemnă aşa a fost scris. Fie că povestea vieţii noastre o scriem noi, fie că este un scenariu semnat de bunul Dumnezeu, poveştile noastre nu seamănă, şi trebuie să înţelegem că fiecare om este unic, iar drumul fiecăruia duce către o cu totul altă destinaţie. 
       
Câteva învăţături din carte:

      

      Gîndeste-te la larvă. Îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe pământ, invidioasă pe păsări şi supărată pe destinul şi înfăţişarea ei. “Eu sînt creatura care place cel mai puţin din toate”, gândeşte. Într-o zi, Mama Natură îi cere larvei să pregătească o gogoaşă. Larva e mirată – nu a mai făcut niciodată pînă acum o gogoaşă. Înţelege că îşi construieşte propriul mormînt şi se pregăteşte să moară. Chiar dacă a fost nefericită cu viaţa pe care a trăit-o pînă în acel moment, se plînge către Dumnezeu: “Cînd de abia mă obişnuisem cu viaţa mea, Doamne, îmi iei şi puţinul care-l am.” În disperare se închide în gogoaşă şi aşteaptă sfîrşitul.
După cîteva zile se trezeşte transformată într-un fluture superb. Acum este în stare să zboare către cer, şi este foarte admirată.
E surprinsă de semnificaţia vieţii şi de semnalele lui Dumnezeu.

     Cînd păşeşti cu hotărîre de-a lungul drumului tău, vei găsi o poartă cu o frază scrisă deasupra,” spune maestrul. “Întoarce-te la mine şi spune-mi ce zice acea frază. Discipolul se dăruieşte căutării trup şi suflet, şi într-o zi întîlneşte din întîmplare acea poartă şi atunci se întoarce la maestru. 

“Fraza scrisă era ‘ASTA E IMPOSIBIL ‘ “, spune el. “Era scris pe un zid sau pe o poartă?” întreabă maestrul.
“Pe o poartă,” răspunde.
“Bine, atunci, pune mîna pe clanţă şi deschide-o.” Discipolul se supuse. Din moment ce fraza era scrisă e o poartă, ea se deschise ca orice poartă normală. Cu poarta complet deschisă el nu mai putea vedea fraza – şi merse înainte.

     Un pustnic bătrîn fu invitat la curtea celui mai puternic rege al acelor vremuri. 

“Invidiez un om sfînt care se poate mulţumi cu atît de puţin,“ spuse regele. “Eu invidiez pe Maiestatea Voastră, care se poate mulţumi chiar şi cu mult mai puţin decît am eu,” răspunse pustnicul.

“Ce vrei să spui? Întreagă ţara aceasta îmi aparţine,” spuse regele jignit. “Exact,”spuse călugărul. ”Eu am muzica sferelor celeste, am rîurile şi munţii din toată lumea. Am luna şi soarele, pentru că eu îl am pe Dumnezeu în inima mea. Maiestatea Voastră, însă, nu aveţi decît regatul”.

      Spune maestrul: “Foloseşte-te de fiecare binecuvîntare pe care Dumnezeu ţi-a dat-o astăzi.

O binecuvîntare nu poate fi păstrată. Nu există nici o bancă unde putem depozita binecuvîntarile primite şi să le folosim cînd vedem o ocazie.
Dacă nu le foloseşti, sînt iremediabil pierdute.
Dumnezeu ştie că noi sîntem artişti creativi cînd intră în vieţile noastre.
Într-o zi ne dă lut să sculptăm, în alta pensule şi pînze sau un creion.
Dar noi nu ştim să folosim lutul pentru a picta sau creionul ca să sculptăm.
Fiecare zi are miracolul său.
Acceptă binecuvîntările, lucrează şi creează micile tale opere astăzi.

Mîine vei primi altele.”

   

      Un discipol spuse: “Toţi maeştrii spun că numai prin căutarea solitară se poate găsi comoara spirituală. Atunci de ce sîntem toţi împreună?”
“Sînteţi toţi uniţi pentru că pădurea este întotdeauna mai puternică decît un copac solitar,” răspunse maestrul. “Pădurea păstrează umiditatea, rezistă la furtuni şi ajută pămîntul să fie fertil. Dar ceea ce face un copac să fie puternic sînt rădăcinile lui. Dar rădăcinile unei plante nu pot ajuta altă plantă să crească. A fi uniţi pentru acelaşi scop înseamnă a permite fiecărei persoane să crească în felul său, şi acela este drumul celor care doresc să fie aproape de Dumnezeu.”