Fă-ţi răbdare

       Suntem mereu nemulţumiţi. Pentru că visăm. Vrem. Cerem. Aşteptăm. Poate vom primi ceea ce implorăm universul să ne trimită. Poate nu.
Cert este că mereu avem doleanţe. Mereu ne dorim câte ceva şi suntem extrem de nemulţumiţi dacă doleanţa nu ne este rezolvată cât mai rapid de către univers, Dumnezeu, prieteni, părinţi, fraţi etc.
Şi dacă nu primim ceea ce am cerut imediat ne macină, ne frământă, ne simţim împovăraţi, lipsiţi de noroc. Nu ne putem concentra la nimic altceva. Gândurile ne sunt îndreptate doar spre obiectul dorinţelor noastre. Când obiectul dorintelor mele se va materializa? Când se va catadicsi universul acesta să-mi transforme visul în realitate?

Avem nevoie de răbdare pentru a lăsa universul să muncească (sau pe oricine alcineva am pus la treabă ). Răbdare. Răbdare. E cuvântul de ordine. Să ascultăm ce spuneau grecii cu multă înţelepciune. Fă-ţi răbdare. Trebuie să admitem cu toţii că e necesară multă trudă pentru a creea răbdarea. Aşteptare te poate ucide dacă nu ai fabricat suficientă răbdare.
Munceşti atunci pentru a dobândi răbdare, căci nu doreşti să fi sfărâmat de aşteptarea cruntă. Aştepţi cu calm ca dorinţa ta să devină reală, dar pentru asta trebuie să crească, să se dezvolte, să se coacă.
În lumea în care trăim lucrurile se mişcă repede. Totul se întâmplă rapid, totul se scurge cu viteza luminii. Vrem cât mai multe, cât mai repede, cât mai uşor. Nu e posibil întotdeauna să obţinem lucrurile atât de uşor.

Atunci este imperios necesar să fabricăm cât mai multă răbdare, să aşteptăm. Ne facem răbdare şi savurăm ce am primit ieri, azi, până ce vom primi altceva mâine.