Before we go (2014)

     O noapte infioratoare pentru Brook Dalton se dovedeste a fi un moment crucial din existenta ei, rezultatul : schimbarea modul de a vedea lucrurile. 

     O noapte care va schimba macazul vietii ei...Brook este jefuita intr-un bar. Tot ce ii ramane este telefonul si biletul care o va duce acasa. Pierde trenul care trebuia sa o duca din New York la Boston. Cum geanta ii este furata si telefonul i se sparge in timp ce incearca sa prinda trenul, Brook ramasa fara nicio resursa financiara, trebuie sa decida rapid care sunt posibilitatile ei pentru a nu ramane in mijlocul strazii la o ora la care cetatenii onesti nu fac promende.

      Derutata, incercand sa se repozitioneze; Brook este ajutata de un bun samaritean, un trompetist care asistase la momentul nefericit. 

      Nick Vaughn se ofera sa o ajute sa iasa din situatia neplacuta in care se afla, insa femeia este foarte defensiva. Constata pana la urma ca el este singura ei portita de salvare. O femeie atragatoare, singura, intr-un oras primejdios, poate constitui in mod neandoielic parada unor vanatori nemilosi ce bantuie in bezna.

       Nick se ofera sa o ajute sa-si caute geanta, el ii furnizeaza o teorie conform careia hotii arunca gentiile aproape de locul in care au savarsit infractiunea dupa ce au luat toate lucrurile valoroase din geanta. Totusi geanta ei nu este o geanta comuna, ci o geanta Prada.

Cum geanta cu o valoare sentimentala pentru Brook nu zace in vreo pubela, cei doi pornesc in aventura vietii lor pentru a strange bani necesari ca Brook sa poata plati o masina care sa o transporte acasa. Ea trebuie sa ajunga acasa la ora 5 dimineata pentru ca altfel casnicia ei va lua sfarsit.

       Cei doi protagonisti sunt la inceput rezervati unul cu celalat, pe parcurs insa ajung sa isi devoaleze identitatile, sa isi destainuie misterele, sa inteleaga ca acest eveniment nefericit trebuia sa se intample pentru ca ei doi sa se intalneasca.

       O intalnire intr-o statie, care le va schimba pentru totdeauna viata, le va arata ca este posibil sa iubesti din nou, sa o iei de la capat, ca ai nevoie doar de putin curaj si incredere in sine pentru a face lucrurile sa se miste in directia dorita de tine.

       Un film despre pierdere, regasire, despre faptul ca in fiecare rau exista un sambure de bine.

       O poveste ce se termina ambiguu si iti da posibilitatea sa fi scenarist, iti da sansa sa scrii finalul in maniera ta.

Regia: Chris Evans

Scenariu: Roland Bass, Chris Shafer

Distributia: Chris Evans, Alice Eve, Scott Evans

      

Traficantul de aer

de Aleksandr Romanovici Beleaev

         

       Scriitorul rus Aleksandr Romanovici Beleaev a reusit sa ma captiveze cu povestirea excepţionala "Traficanul de aer", care poate a constituit o sursa de inspiratie pentru capitalistii dornici sa faca bani din orice. 
       Iakutia un taram blestemat este pentru un capitalist englez, mister Baily, locul ideal pentru a-si spori averea si a prelua controlul asupra omenirii. Planul sau machiavelic, bine ticluit, este acela de a dobandi putere absoluta asupra umanitatii. Acesta isi formeaza o echipa de cercetatori, o politie proprie, care vietuiesc intr-un orasel subteran alaturi de o multime de alti oameni - de la muncitori pana la elite sociale. Scopul lui mister Baily este acela de a transforma aerul, de a-l solidifica, ca odata inmagazinat sa il vanda guvernelor silite sa cumpere aer pe care sa-l elibereze in atmosfera, caci altfel oamenii se vor sufoca.

       Cu ajutorul savantului Engelbrecht, capitalistul reuseste sa capteze cu o masinarie aerul, si sa-l depoziteze in capsule intr-o pestera.

       Planul lui este dejucat de catre un specialist rus in meteorologie, Gheorghi Klimenko, care ajunge impreuna cu ghidul lui Nikola, in oraselul subteran a lui mister Baily dupa ce fusesera absorbiti de masinaria uriasa. El fusese trimis de catre guvernul rus intr-o expeditie alaturi de o echipa formata din experiti in climatologie sa cerceteze de ce vanturile si-au schimbat directia si au devenit atat de puterice.

       Ajunsi acolo, sunt tinuti captivi pentru a nu divulga nimanui ce se intampala in adancurile tundrei sibriene.

       Gheorghi Klimanko isi da seama de faptul ca omenirea va disparea in conditiile in care aerul le va lipsi, iar singura lui solutie este aceea de a evada si de a anunta armata rosie ce se intampla aici. Cum tentativa lui de a evada se soldeaza cu un esec, il trimite pe iakutul Nikola, calit si descurcaret, acesta reuseste sa evadeze si sa se intoarca inapoi cu armata rosie.

        Cum restul statelor semneaza tratate cu mister Baily si respecta intru totul conditiile pe care acesta le pune (pentru ca el sa le vanda aer), Rusia se vede nevoita sa lupte singura impotriva omului care pusese monopol pe aer si implicit devenise cel mai puternic barbat de pe Pamant.

        Oamenii slugareau doar pentru procurarea aerului, lucrurile, locuiintele, nefiindu-le necesare toate incepusera sa se distruga si sa prevesteasca un final al omenirii.

        Salvarea se produce dupa o lupta acerba a armatei rosii cu mister Baily, care reuseste sa nimiceasca o serie de avioane ale armatei cu ajutorul furtunelelor puternice iscate de el, sau folosidu-se de aerul lichiefiat si solidificat transformat in proectile. 

        Descurcaretul iakut Nikola, este cel care directioneaza armata rosie spre un loc vulnerabil. Un punct prin care reusesc sa se strecoare inauntrul pesterei unde se afla Klimenko cu savantul, hotarati sa evadeze sau sa moara, dar sa nu mai ramana alaturi de crudul om de afaceri.

        Cand mister Baily se trezeste incoltit de armata rosie, suresciitat, nu doreseste sa se predea astfel ca decide sa inghita o pilula solidificata si explodeaza.

        Atunci aerul este eliberat iar omenirea se intoarce din nou la normalitate.

        O povestire scrisa de un autor pus la curent cu ultimele descoperi stintiifice, un autor inzestrat poate cu darul previziunii, caci acest rus talentat parca reuseste sa vada in viitor; daca azi muncim sa platim apa, pamantul pe care locuim, poate vom ajunge in viitor sa platim si pentru aer, pentru dreptul la viata?

Oare chiar iubesti?

     Am spus cu totii: te iubesc, am spus-o cu bucurie, cu mandrie, cu exaltare, cu patima. 

Am declarat raspicat ca iubim, dar vorbele noastre nu au fost mereu in concordanta cu faptele noastre. Caci cum altfel se poate explica falia intre ce facem si ce zicem. 

      Nu am spus-o si eu, si tu ca iubim vara, iubim soarele care te mangaie, te rasfata cu atingerea lui fierbinte, dar tot ce am facut cand s-a arata pe cer puternic si zambitor a fost sa ne ascundem la umbra, sa fugim din calea lui, sa ne gandim la iarna si la racoarea ei placuta.

      Nu am reptat de atatea ori ca iubim ploaia ce are proprietatea sa ne racoreasca, sa ne curete inimile si orasele/satele, dar de fiecare data cand cadea peste crestetele noastre ne adaposteam speriati sub umbrele mari care opreau contactul pielii noastre cu lacrimile norilor.

     Nu am zis in gura mare ca iubim copacii si i-am sacrificat pentru a ne face viata mai confortabila?

     Nu am enumerat nenumaratele motive pentru care iubim animalele si le-am ucis pentru a ne hrani, le-am dresat pentru a ne amuza, le-am transformat in haine, accesorii?

     Nu am grait cu bucurie ca ne adoram familia si am gasit mii de scuze cand ne-a fost solicitat ajutorul, nu aveam nici noi resurse materiale, timp...

     Nu am repetat in mod obsesiv ca ne iubim partenerul, dar ne-am pus nevoile, dorintele, sentimentele noastre mai presus decat a lui?

     Si atunci...noi suntem capabil sa iubim? sau se imbatam cu apa rece? 

Ori poate singura fiinta pe care o iubim suntem noi insine. Ne iubim mai mult decat iubim pe oricine, orice pe lumea asta, cum altfel vrem sa ne protejam, sa ne conservam impotriva tuturor, cum altfel sa fim asa de indarjititi in a ne asigura ca suntem mereu in siguranta, mereu satisfacuti.

     Atunci daca cineva te va intreba: iubesti? Fi sincer si spune-i, declara-i fara retinere, fara teama, fara a mima, caci te va intelege, in definitiv e tot om, e tot egocentrist ca tine. Da, iubesc, ma iubesc pe mine insami.

Far from Madding Crowd (2015)

   

     Bathsheba Everdene o femeie care poartă un nume neobişnuit. Un nume care însă i se potriveşte ca o mănuşă. Asta pentru că tânăra domişoară nu semănă cu nicio altă tânără. Este puternică, inteligentă, curajoasă şi neâmblânzită.
      Bathsheba locuieşte când singură, când la mătuşa ei, căci îşi pierduse părinţii prematur. Aşa că nimeni nu îi ţine predici, nimeni nu-i impune reguli şi limite, poate fi ea însăşi.
Cum timpul trece şi nu mai este adolescentă, Bathsheba începe să aibă pretendenţi.
      Primul bărbat care îi cere mâna este un fermier ce locuieşte în apropierea mătuşii ei, Gabriel Oak  un tânăr ce are vise mari. Doreşte să se îmbogăţescă, şi crede că poate face asta cu ajutorul oilor pe care le deţine.

Îi promite lui Bathsheba că nu o să-i lipsescă nimic, în timp îi va dărui tot ce ar trebui să aibă o femeie de talia ei. Aceasta îl refuză respectuos, căci îi este teamă că nu va mai putea fi ea însăşi. Îi este frică că tânărul Gabriel nu este capabil să îmblânzească o sălbatică ca ea.
Viaţa celor doi tineri se va schimba peste noapte, Bathsheba moşteneşte averea unui unchi şi devine proprietara unei ferme mari, iar lui Gabriel îi mor toate oile aşa că se vede nevoit să renunţe la visul lui de a deveni fermier şi plecă să-şi caute o slujbă.
Cei doi tineri se trezesc faţă în faţă. Ea în postura stâpânei, el în postura slugii. Gabriel Oak este angajat de doamna Everdane pe postul de oier. În decursul timpului va fi pentru ea mai mult decât atât. Este îngerul ei păzitor.
Al doilea pretendent al doamnei Everdane este un bărbat prosper, vecin cu tânăra, William Boldwood. După ce se gândeşte bine şi se sfătuieşte cu Oak, decide să-l refuze şi pe al doilea pretendent.

Un sergent chipeş reuşeşte să-i fure inima. Frank Troy. Cu toate că Oak o sfătuieşte să nu se căsătorească cu sergentul căci este un pierde-vară, refuză să asculte şi devine doamna Troy.

Momentul acela se va dovedi un moment de cotitură, bărbatul ei este un copil răsfăţat, dornic de a fi în centrul atenţiei, acaparat de jocuri de noroc şi distracţii. Averea strânsă cu atâta trudă de unchiul ei este la un pas de a se duce pe apa sâmbetei.

Puternică Bathsheba le înfruntă pe toate. Numai că în timp şi puterea se poate consuma dacă nu e reâncărcată cu dragoste, susţinere şi respect.

Lucrurile vor lua o turnură dramatică şi Bathsheba va înţelege că dragostea adevărată este de cele mai multe ori la un pas de noi.

Un film despre puterea destinului, despre forţa dragostei care are capacitatea de a repune în mişcare inimi suferinde.

Regia:Thomas Vinterberg
Scenariu:Thomas Hardy (romanicier), David Nicholls (scenariu)
Distribuţia:Carey Mulligan, Matthias Schoenaerts, Tom Sturridge, Michael Sheen

Cetatea Şoimoş

     

      Construită la sfârşitul secolului al XIII-lea de către Paul, ban de Severin, Cetatea Şoimoş - reşedinţa de unde se putea asculta glasul Mureşului. Altă dată cald, altă dată furios.
      O serie de familii nobiliare au avut resedinţa aici, iar cetatea a învăţat o mulţime de limbi străine, căci ocupanţii au avut diferite naţionalităţi. A fost părasită în 1788 şi distrusă în mod sistematic.
   

      Cetatea a fost învăţată însă de-a lungul timpului să lupte. A văzut atâtea orori, atâtea bătalii crunte, călită a decis să nu se predea niciodată.
Priveşte curioasă spre lumea care forfoteşte, spre gălăgia din vale, şi zâmbeşte tainic, căci este conştientă de faptul că nimeni nu poate şti poveşti mai cutremurătoare sau mai frumoase ca ea.
     

      Cetatea are înscrisă pe filele ei istorie, pe care nu o vom regăsi din păcate în cărţile de la şcoală. Evenimentele la care a asistat, victoriile, înfrângerile, perindarea diverşilor locatari a definit-o şi a făcut-o cine e azi. O magazie de amintiri.

      Urcarea a fost dificilă, pentru că am ales drumul cel mai anevoios. Canicula şi urcuşul îmi dădeau serioase bătăi de cap. La un moment dat am simţit că vreau să renunţ să mă întorc la poalele colinei. Dar ceva mă chema acolo sus. Trebuia să văd un spaţiu în care s-a trăit intens, s-a simţit monstruos. Am avansat cu greu şi odată ajunsă sus am simţit că înainte de a cuceri vechea cetate, m-a cucerit ea pe mine. Cu siguranţă că anii lungi de experienţă îi dau un atu. A ştiut ce tactică să folosescă pentru a mă prinde în mreaja ei.

      Înmărmurită am privit peisajul fabulos ce parcă îi aducea un omagiu cetaţii care s-a încăpăţânat să nu se lase distrusă în totalitate de mâinile oamenilor cruzi. A vrut ca toate generaţiile care vor veni să facă cunoştinţă cu ea şi să încerce să-i afle tainele.

      Privind oamenii mici de jos, viaţa ce se desfăşoară atât de haotic, am avut o revelaţie, sau nu ştiu poate cetatea asta veche mi-a trimis un mesaj. Drumul spre cetate seamănă atât de mult cu viaţa. E anevoios, te întrebi de ce îl faci, ai senzaţia că nu mai poţi, vrei să cedezi, dar poţi, cât de mult mai poţi după ce crezi că ai ajuns la punctul limită. 

       Finalul este grandios, este cireaşa de pe tort. Odată ce ai trecut toate testele ajungi să te eliberezi, să te simţi echilibrat. Îţi dai seama că toate au meritat. Că nimic nu a fost greu. Acum ştii că nimic din viaţa ta nu a fost fără rost. 

       Am simţit că am ajuns în vârful lumii şi sunt liberă. Îmi venea să strig din toţi rărunchii Libertateeeeeeeeeee, dar înainte să fac asta am amuţit, m-am calmat. Aici nu mai au ce căuta luptele, revoltele, tristeţea, fericirea, exaltarea. Aici e casa păcii. 

Razbunarea sluţilor

de Rodica O. Braşoveanu

     

      Petrica(Patrick) Sarbu este un barbat extrem de atragator, se poate spune ca este un zeu ce paseste pe pamant. 

      Dragos Mateiescu, prietenul de o viata lui Patrick este mereu in centrul atentiei, asta se datoreaza meseriei, este actor, dar si a faptului ca poseda un sex appeal cu care reuseste sa suceasca mintile orcarei reprezentanta a sexului slab. El insa nu o doreste decat pe iubita lui Diana, care ii este si colega. 

      Diana Tamas este o femeie superba care reuseste sa obtina totul de la viata pocnind din degete. 

      Monica Miclea este opusa Dianei ca tip de frumusete, stil. Monica este de o frumusete aristocrata, o inocenta, o puritate mai rar intalnita in aceste timpuri.

      Acesti oameni daruiti cu frumusete, carisma, talent isi intretaie drumurile. Ajung sa formeze un grup pe care multi il invideaza sau din care doresc sa faca parte. 

      Patrick este repugnat de ideea de a munci. La aproape 30 de ani reuseste performanta de a nu fi muncit nici macar o zi in viata lui. Pe de alta parte adora banii, luxul, distractia. 

Cum poate sa aiba parte de toate astea fara a fi nevoit sa-si ia o slujba? Simplu. Se foloseste de inzestrarile lui - frumusete, sarm, putere de seductie si o cucereste pe Clotilda Marinescu o doamna mai in varsta decat propria lui mama. O mamitica care il protejeza, rasfata, si ii furnizeaza mijloacele materiale ca el sa se bucure de o viata de huzur.

In mintea lui ce face nu e atat de rau, in fond el nu ii daruieste batranei tineretea lui. De ce sa nu primeasca in schimb banii?

Toate bune si  frumoase, insa oamenii vor mereu mai mult. Si de aici pana la nebunie si obsesie nu mai e decat un pas.

      Diana Tamas este actrita la teatrul Arlechino, colega de scena cu Monica si Dragos.

Tanara actrita are parte de o viata de invidiat in ochii publicului. Are parte de succes, un iubit atragator, bogat, celebru. Insa ea isi doreste mai mult. Nu mai vrea sa imparta lumina scenei cu colega ei Monica. Pentru ea frumoasa rivala este un junghi in coaste. O deranjeaza ropotul de aplauze de care se bucura angelica Monica, caci fara doar si poate este o actrita talentata, atrage toate privirile. Monica este opusul Dianei. Diana este un femme fatale, pe cand Monica este inocenta, timida, calda. 

      Cand Diana afla ca Don Quijote va fi pus in scena, stie ca singura modalitate ca ea sa obtina rolul Dulcineei este ca Monica sa nu dea o proba pentru acest rol.

      Atunci se naste un plan diabolic care are ca scop distrugere Monicai.

Luiza Miclea este bunica Monicai. O are doar pe ea pe aceasta lume. Momentul in care Monica va pleca pe lumea cealata este un moment crunt pentru batrana. Este tinuta in viata de un singur lucru. Doreste sa se razbune, caci simte ca moartea Monicai fusese de fapt un act criminal.

      Gamanul Emil Margescu este un tip care are parte de o viata chinuita. Indopat de mic de catre parinti, este un copil, apoi adult obez care este mereu tinta glumelor dure ale semenilor. Il tine in viata actrita Monica carei ii este servitor devotat, pe care o divinizeaza. Simte ca moartea ei are ceva necurat la mijloc, si doreste sa faca dreptate. 

      

      Ciresica zisa si Ciorica, este o femeie atat de respingatoare, arata grotesc. Sora ei Diana Tamas este rapitoare, insa extrem de cruda cu Ciorica careia ii distruge viata, ii distruge sansa de a fi fericita. 

      Ciresica are parte doar de lovituri, jigniri, nefericire. Singurul lucru care o motiveaza sa mearga mai departe este dorinta de a i-o plati Dianei. Rabdatoare, o studiaza, o pandeste, pe diva Diana. Mai devreme sau mai tarziu va afla ceva reprobabil despre ea, ceva care o va putea distruge pe inzestrata Diana.

       O carte in care personajele sunt construite minutios, sunt complexe, au diverse tipologii, sunt convingatoare, reale. Nu seamana, dar au ceva in comun - dorinta de a se afla in centru atentiei, de a fi iubite, de a parveni.

       O intriga interesanta, un plan macabru pus la cale de cei mai putin favorizati de soarta. 

     Finalul cartii este cutremurator, greu de digerat, dar previzibil. Un semnal de alarma trebuie tras, caci este evident ca injosirile in mod repetat, umilirile sistematice, tratamentul crud pot naste monstrii.

Maketub

     

      Cartea lui Paulo Coelho, Maketub, pe care am parcurs-o astăzi a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru mine. Nu cred că a fost întâmplător momentul în care am avut "întâlnirea" cu această cartea, care practic este o culegere de cugetări.
      De multe ori când mergem pe drumul nostru purtaţi de o forţă mai mare decât noi, ne speriem de haita de câine care ne iese în cale. Ne imaginăm cele mai înfircoşătoare scenarii. Câinii ne-ar putea face atâta rău, ne-ar putea ataca, muşca, chiar lua viaţa. Însă nu ne imagină că ar putea să ne facă mai curajoşi, mai puternici şi nu în ultimul rând mai determinaţi să ne atingem ţinta.
      Maketub însemnă aşa a fost scris. Fie că povestea vieţii noastre o scriem noi, fie că este un scenariu semnat de bunul Dumnezeu, poveştile noastre nu seamănă, şi trebuie să înţelegem că fiecare om este unic, iar drumul fiecăruia duce către o cu totul altă destinaţie. 
       
Câteva învăţături din carte:

      

      Gîndeste-te la larvă. Îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe pământ, invidioasă pe păsări şi supărată pe destinul şi înfăţişarea ei. “Eu sînt creatura care place cel mai puţin din toate”, gândeşte. Într-o zi, Mama Natură îi cere larvei să pregătească o gogoaşă. Larva e mirată – nu a mai făcut niciodată pînă acum o gogoaşă. Înţelege că îşi construieşte propriul mormînt şi se pregăteşte să moară. Chiar dacă a fost nefericită cu viaţa pe care a trăit-o pînă în acel moment, se plînge către Dumnezeu: “Cînd de abia mă obişnuisem cu viaţa mea, Doamne, îmi iei şi puţinul care-l am.” În disperare se închide în gogoaşă şi aşteaptă sfîrşitul.
După cîteva zile se trezeşte transformată într-un fluture superb. Acum este în stare să zboare către cer, şi este foarte admirată.
E surprinsă de semnificaţia vieţii şi de semnalele lui Dumnezeu.

     Cînd păşeşti cu hotărîre de-a lungul drumului tău, vei găsi o poartă cu o frază scrisă deasupra,” spune maestrul. “Întoarce-te la mine şi spune-mi ce zice acea frază. Discipolul se dăruieşte căutării trup şi suflet, şi într-o zi întîlneşte din întîmplare acea poartă şi atunci se întoarce la maestru. 

“Fraza scrisă era ‘ASTA E IMPOSIBIL ‘ “, spune el. “Era scris pe un zid sau pe o poartă?” întreabă maestrul.
“Pe o poartă,” răspunde.
“Bine, atunci, pune mîna pe clanţă şi deschide-o.” Discipolul se supuse. Din moment ce fraza era scrisă e o poartă, ea se deschise ca orice poartă normală. Cu poarta complet deschisă el nu mai putea vedea fraza – şi merse înainte.

     Un pustnic bătrîn fu invitat la curtea celui mai puternic rege al acelor vremuri. 

“Invidiez un om sfînt care se poate mulţumi cu atît de puţin,“ spuse regele. “Eu invidiez pe Maiestatea Voastră, care se poate mulţumi chiar şi cu mult mai puţin decît am eu,” răspunse pustnicul.

“Ce vrei să spui? Întreagă ţara aceasta îmi aparţine,” spuse regele jignit. “Exact,”spuse călugărul. ”Eu am muzica sferelor celeste, am rîurile şi munţii din toată lumea. Am luna şi soarele, pentru că eu îl am pe Dumnezeu în inima mea. Maiestatea Voastră, însă, nu aveţi decît regatul”.

      Spune maestrul: “Foloseşte-te de fiecare binecuvîntare pe care Dumnezeu ţi-a dat-o astăzi.

O binecuvîntare nu poate fi păstrată. Nu există nici o bancă unde putem depozita binecuvîntarile primite şi să le folosim cînd vedem o ocazie.
Dacă nu le foloseşti, sînt iremediabil pierdute.
Dumnezeu ştie că noi sîntem artişti creativi cînd intră în vieţile noastre.
Într-o zi ne dă lut să sculptăm, în alta pensule şi pînze sau un creion.
Dar noi nu ştim să folosim lutul pentru a picta sau creionul ca să sculptăm.
Fiecare zi are miracolul său.
Acceptă binecuvîntările, lucrează şi creează micile tale opere astăzi.

Mîine vei primi altele.”

   

      Un discipol spuse: “Toţi maeştrii spun că numai prin căutarea solitară se poate găsi comoara spirituală. Atunci de ce sîntem toţi împreună?”
“Sînteţi toţi uniţi pentru că pădurea este întotdeauna mai puternică decît un copac solitar,” răspunse maestrul. “Pădurea păstrează umiditatea, rezistă la furtuni şi ajută pămîntul să fie fertil. Dar ceea ce face un copac să fie puternic sînt rădăcinile lui. Dar rădăcinile unei plante nu pot ajuta altă plantă să crească. A fi uniţi pentru acelaşi scop înseamnă a permite fiecărei persoane să crească în felul său, şi acela este drumul celor care doresc să fie aproape de Dumnezeu.”