O carte

Cărţile sunt prezente în viaţa noastră. Le răsfoim sau le citim cu atenţie şi de multe ori ne schimbă existenţa. Cred că o carte poate fi cel mai bun sfătuitor, cel mai prieten al nostru, singurul care nu te ceartă când ai greşit.

Fiecare dintre noi are cărţi de căpătâi care au slujba de ghid, dar de multe ori nu ne dăm seama că noi înşine suntem un ghid, suntem o carte scrisă în detaliu de noi şi de cei cu care interacţionăm aşa rezultă povestea vieţii noastre. Cei care ne înconjoară sunt personaje din cartea noastră. Ei înşişi sunt o altă carte, şi de multe ori poveştile noastre se regăsesc în mai multe cărţi dar scrise cu alte cuvinte, au alte savori, alte intensităţi.
Personajele care pătrund în cartea noastră rămân acolo câteva propoziţii, câteva pagini, câteva capitole, sau câteva volume. Puţini rămân până la finalul cărţii.
Fiecare personaj însă ne schimbă într-un fel sau altul modul de a percepe lucrurile, modul de a privi viaţa, modul de a fi.
În sufletul nostru vor rămâne mereu urmele celor care au păşit în viaţa noastră şi au contat în sensul în care au făcut o schimbare majoră în existenţa noastră.

Pe filele cărţii noastre se vor impregna noi şi noi poveşti care ne vor defini, ne vor diferenţia, ne vor face unici.
Puţini vor fi însă cei care vor lectura cartea editată de noi, şi mai puţin vor fi cei care vor reuşi să o înţelegă, să o savureze, să o poarte ca pe o bibile, să se raporteze la ea ca la o ideologie.
Puţine personaje vor face capitolele noastre să strălucească, să aibă valoare incomensurabilă, cert este că şi cei care o vor face să strălucească ca un diamat şi cei care o vor murdări cu bocancii plini de nămol vor face ca povestea impregnată de noi să fie diferită de oricare altă poveste.
Fie că ne plac sau nu cărţile, suntem înconjuraţi de ele, suntem noi înşine o carte, dar asta nu înseamnă că toate cărţile sunt bune, valoroase, conţin informaţii utile, sfaturi înţelepte, deseori unele cărţi conţin mult balast.
Oricum paginile tuturor cărţiilor se vor umple şi va urma finalul. Altele se vor termina mult prea repede, mult prea abrupt, fără nici un sens, lăsându-ne năuciţi, din unele vom învăţa atât de multe, din altele nu vom înţelege nimic, cert este că marea lor majoritate vor fi puse pe un raft, şi se va aşeza peste ele praf, pânze de păianjen şi uitarea. Cele cu adevărat strălucitoare, adevăratele capodopere vor fi mereu reeditate şi vor fi un far pentru cei care vor pricepe de ce au primit viaţa asta, vor pricepe să aşeze povestea lor frumos în pagină şi să respecte modul în care fiecare îşi depană povestea lui.