De-a lungul timpului filosofi, scriitori, cercetători, au
încercat să răspundă la o întrebare pe care cred că toţi ne-am pus-o la un moment dat. Ce este
fericirea?
Unii dintre
noi am reuşit să-i găsim o definiţie, alţii am reuşit să o atingem, să o gustăm,
sau alergăm după ea şi ne scapă printre degete. Poate că fericirea este
acel ceva ce mereu ne lipseşte. Este ceva ce nu putem atinge. Un miros îmbietor
ce ne produce o senzaţia de foame, un vânt ce ne răcoreşte fiinţa într-o zi
toridă de vară, o nălucă care apare în noapte câteva fracţiuni de secundă şi
dispare înainte de a ne dumiri cât de reală a fost.
Fericirea
este căutată de cei săraci, de cei bogaţi, de intelectuali, de oameni simpli.
Şi dacă nici una din aceste categorii de oameni nu are parte de fericire, cine
poate fi fericit? Banii nu aduc fericire? Cunoaşterea nu aduce fericire, viaţa
curată, onestă nu aduce fericire? Nimeni nu poate garanta că posedând vreuna
din aceste lucruri, cunoştinţe, valori, poţi fi automat fericit. Indiferent de
starea materială, indiferent de clasa sociala din care cineva face parte, uneori
are o stare de neâmplinre, o stare de angoasă, o stare de căutare, o senzaţie
de goliciune interioară.
Lucrurile,
bunurile materiale, ştiinţa, cunoaşterea nu-ţi pot garanta atingerea fericirii.
Atunci de ce este nevoie ca să fi fericit?
Eu cred că
este nevoie de un lucru foarte simplu. De alegere. Trebuie să alegi să fi
fericit. Să-ţi permiţi să fi fericit. Indiferent de situaţia în care te afli,
indiferent de starea materială, de clasa socială. Să alegi să fi fericit cu ce
ai acum. Dacă nu ai, în viitor vei avea. Bucură-te căci viaţa înseamnă schimbare.
Am învăţat până acum că viaţa este într-o continuă mişcare. Viaţa nu este
statică. Este o ruletă. Azi poţi să nu câştigi nimic, iar mâine poţi fi marele
câştigător. Aşa că doar bucură-te că eşti aici, bucură-te că exişti. Nu trebuie
să mai alergăm după fericire pentru că ea este deja în interiorul nostru.
Fericirea este o necesitate, un drept al nostru, o alegere, o obligaţie.
Dacă te
învârţi ca un şoricel pe o roată a nefericirii şi ai impresia că nu poţi atinge
fericirea, opreşte-te şi coboară de pe roată. Şi deja ai găsit-o.
Uită-te
mereu la ce ai, nu la ce ţi-ai dori, nu la ce au alţii, nu la viaţa pe care o
proiectează cei din jurul tău, ci la realitatea în care vieţuieşti. Aceasta
poate fi singura ta sursă de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu