Oameni deosebiţi

     Printre călătorii grăbiţi pe acest univers am întâlnit şi oameni deosebiţi, oameni care nu alergau atât de tare, care nu au fost atât de absorbiţi de ei, de problemele lor, care nu au crezut că totul se învârte în jurul lor. Oameni care au înţeles că suntem cu toţii interconectaţi, că suferinţa şi răutatea se propagă atât de repede, atunci de ce nu am alege să propagăm binele, bunătatea.
    La cazurile despre care scriu am asistat sau samaritenii sunt cunoscuţi de ai mei. M-au uimit acei tineri care au reuşit să înoate împotriva curentului, care au reuşit să se debaraseze de micime, răutate, egoism. Aceşti tineri sunt oameni adevăraţi şi îmi doresc ca în viitor să vad din ce în ce mai mulţi oameni. Să nu mai trecem indiferenţi pe lângă cei care au nevoie de ajutor, pe lângă cei care suferă, pe lângă cei abandonaţi de toată lumea pentru vini reale sau închipuite, să nu mai judecăm pentru că această atribuţie nu este a noastră.
Să ne amintim mereu că tot ce facem este pentru sufletul nostru, ne spălăm de mizeria ce ne întinează mâinile, de jegul ce ne murdăreşte hainele.

1. Un copil al străzii a fost bătut crunt într-o seară de un grup de tineri cu bani. Au făcut-o pentru a se amuza. Deja gustaseră tot felul de distracţii şi nimic nu le mai provoca adrenalină. Oricum ştiau că nu vor fi pedepsiţi pentru fapta lor. Cui i-ar păsa de un neica nimeni? Cine ar sesiza absenţa unui amărât de copil?  Un cuplu ce se plimba în oraş a găsit copilul plin de sânge şi în agonie. S-au apropiat, el le-a povestit ce s-a întâmplat. Cu chipul contorsinat de durere aştepta să moară. Ei l-au încurajat, l-au mângâiat şi au aşteptat sosirea ambulanţei. La apariţia ambulanţei s-au confruntat cu o nouă problemă. Echipajul de pe ambulanţă nu a dorit să murdărească maşina cu un copil al străzii. Mai bine murea în stradă...oricum nu era nicio pierdere. După multe insistenţe, dezbateri, copilul a fost urcat în ambulanţă...Diferenţa pe care au făcut-o aceşti tineri se cheamă viaţă.
2. Un tirist ce parca în curtea unde se face recepţia marfă a unui supermarket nu a sesizat o doamnă care s-a strecurat în spatele tirului pentru a trece. Şi a strivit-o în timp ce parca. Un tânăr ce livra marfă  a observat scena, a alergat şi i-a oferit primul ajutor. Diferenţa pe care a făcut-o a fost imensă, căci ambulanţa a ajuns târziu. Diferenţa se chemă viaţă.
3. Un om al străzii a leşinat pe trotuarul dintr-o zonă centrală a oraşului. Trecătorii grăbiţi îl ocoleau cu indeferenţă, cu repulsie. Se temeau să nu fie contaminaţi de mizeria lui, de boala lui.O fată şi un băiat s-au apropiat de bărbat, i-au susţinut capul şi i-au dat sticla lor cu apă, l-au ajutat, au chemat ambulanţa şi au stat lângă el pentru a-l încuraja. Nu le-a fost teamă de mizerie, boală... Diferenţa pe care au făcut-o este imensă. Diferenţa se chemă rai.
4. O tânăra a coborât din firobuz. Afară erau - 10 grade. O femeie făcea curăţenie în stradă. Buzele ei erau vinete, mâiniele îngheţate pe mătură. Privea în gol. Tânăra s-a apropiat de ea şi-a scos mănuşile şi i le-a dăruit. A plecat mai departe neaşteptând nicio mulţumire. Lacrimile femeii nu au apucat să se rostogolescă pe obraz căci au îngheţat când au intrat în contact cu aerul rece. Diferenţa pe care a făcut-o tânăra aceea se cheamă rai. 

    Cu toţi trebuie să muncim, să cucerim raiul. Avem atâtea oportunităţi să facem lucrul acesta şi totuşi trecem grăbiţi de fiecare dată când putem face o diferenţă imensă pentru un semen al nostru. Asta pentru că el nu este ca noi, asta pentru că nu îl înţelegem, nu îi cunoaştem viaţa, deciziile, pentru că nu avem nicio datorie faţa de el. Dar avem o datorie faţă de noi.
    Într-o zi putem să fim noi înşine căzuţi în stradă, răniţi, abandonaţi, şi la acel nivel să vedem doar picioare ce se îndepărtează repede de noi. Am putea să-i condamnăm pe acei oameni. Suntem exact ca ei.
Azi poate fi o altă zi pentru noi în paradisul pe care l-am construit pentru noi pe acest pământ. Ce ne va rezerva ziua ce va veni?