Animal anti-social

 Văd în jurul meu foarte mulți oameni care vor să pară puternici, capabili să facă orice. Adevărate fiare, gata de atac, gata de acțiune.

În spatele acestei imagini stă cu totul altceva. Un om mic, speriat, fricos. Un om ce se teme atât de tare și pentru a nu fi rănit se izolează, interacționează din ce în ce mai puțin cu semenii săi. Un om ce încet încet s-a transformat într-un animal antisocial. Un animal ce tremură din toți rărunchii pentru că îi este teamă de toți, de toate - de viață, îi e frică să nu sufere, să nu greșească. Se simte urmărit de toți, se simte vânat, hăituit de lume.

Încercand să rămână în viață, animalul se panichează și aleargă în zig-zag, derutat, înfricoșat, ca nimeni să nu reușească să-l atingă, nimeni să nu-l poată captura, răni.

Animalul alege să se ascundă într-o scorbură să nu mai vadă pe nimeni, nici un suflet, nici o ființă, unde o dată cu trecerea timpului speră că scorbura să-l asimileze în structura ei.

...dar lucrurile nu merg așa....trebuie să iasă din scorbură....trebuie să dea nas în nas cu lumea.

Animalul vânat ar putea alege să se predea, dar nu poate face asta, mai are o fărâmă de demnitate, o fărâmă de putere, o fărâmă de speranță că totul se poate schimba. Cândva era rege, era deasupra tuturor, acum e doar un câine vagabond, nespălat, nemâncat, turbat, înrăit de viață, de oameni.

Cu toată slăbiciunea lui, animalul devenit peste noapte bestie, înrăit, se agață de viață având în minte un singur gând: el nu poate fi doborât, nu poate fi ucis! Mândria, păcatul acesta atât de mare îi dă o putere fantastică.

Trufaș, încercând să se apăre, el atacă oamenii, se ghidează după dictonul ucide sau vei fi ucis, crede cu tărie că cea mai bună apărare este atacul.

De aceea eu de câte ori întâlnesc un om care este dur, cinic, caustic, care mă interoghează, mă atacă, îmi dă lecții de viață, îl privesc cu milă, pentru că îmi dau seama cât de speriat, slab, fricos, singur, dezorientat este de fapt.

Unicul lucru pe care îl poate face e să se înfurie, atace, să ragă.

Cum se spune: câinele care latră nu mușcă....

 Este încă un rege fără regat, un leu decăzut, închis în cușca pe care și-a creeat-o singur de teamă să dea piept cu viața sau pentru că nu mai suportă alte deziluzii, eșecuri, compromisuri.

Viața ca o luptă

Viața e o continuă luptă. Viața e un adevărat război.

Condițiile unde se desfășoară războiul sunt groaznice, teribile, deprimante, de multe ori, dar trebuie să avansezi, să lupți fără oprire chiar dacă nu ai mâncat, chiar dacă nu ai dormit, chiar dacă hainele și bocancii îți sunt rupți. Nu poți să te oprești! Nu poți să încetezi în a crede în acel ceva pentru care ai jurat să te bați, dar mai presus de orice nu poți capitula!

Fie că ești luat prizonier, torturat, înjosit - trebuie să lupți!

Inamicii au doar corpul tău, nu și sufletul, nu și inima, nu și creierul tău. În momentul în care ești înconjurat trebuie să tragi. Chiar dacă ești unul iar ei sunt mai mulți, zeci, sute, mii...’’mitraliera’’ ta e cel mai bun prieten. Trage înainte să fi atacat, iar dacă nu mai ai gloanțe, o poți folosi pe post de toiag, de sabie, dar nu abandona, nu te da bătut!

Abandonul, fuga, lașitatea te descalifică și chiar dacă ai scăpat, dacă supraviețuiești nu înseamnă că ai câștigat ci înseamnă că ai pierdut.

Ți-ai pierdut onoarea, demnitatea, cinstea, credința și mai presus de orice ți-ai spulberat visul, crezul, scopul.

Visul de a ieși cu capul în sus din acest război, visul de a fi erou în ochii tăi și a celor dragi.

Așa că mergi mai departe, cară toate bagajele, rănile, cicatricile, durerile. Când totul se va sfârși vei simți, iar dacă crezi că dușmanii tăi au învins și tu ai pierdut mai gândește-te odată. Ai luptat până la capăt, nu ai uitat de valorile tale, nu te-ai mulțumit cu puțin, ți-ai testat limitele și capacitățile până la extrem și peste, ai depășit momente de frică, panică, depresie. Ai găsit soluții să ieși din ambuscade, capcane, curse. Nu ai cedat niciodată, nu te-ai vândut pentru nimic. Integritatea ta nu are preț.

Ai trecut peste toate astea, și peste altele și mai îngrozitoare. Ai văzut atâtea victime distruse de viață într-o secundă și cu lacrimi în ochi ai mers mai departe. Nu înseamnă că nu ți-a fost frică, dar ai găsit un strop de curaj și ai luptat până la capăt cu ultimele puteri și asta înseamnă că ești câștigător.

Acum ajuns pe linia de sosire, îți dai seama că ai pierdut o mulțime de lucruri, dar ai câștigat o nouă viață. Tu ești altfel, ești cu totul alt om, mai puternic, mai stăpân pe tine, chiar ai testat faptul că ceea ce nu te ucide te face mai puternic.

Viața are altă savoare, ai reconstruit-o.

Tu ai altă valoare, ai câștigat experiență, respect, admirație.

Pentru că până în ultimul moment ai luptat pentru crezul tău, pentru destinul tău, pentru familia ta. Ești un erou.

Nu trebuie niciodată să încetați să visați și să luptați pentru ca visele voastre să devină reale. Mulți vă vor pune piedici, dar nimic nu trebuie să vă oprească!