Văd în jurul meu foarte mulți oameni
care vor să pară puternici, capabili să facă orice. Adevărate fiare, gata de
atac, gata de acțiune.
În spatele acestei imagini stă cu totul altceva. Un om mic, speriat,
fricos. Un om ce se teme atât de tare și pentru a nu fi rănit se izolează,
interacționează din ce în ce mai puțin cu semenii săi. Un om ce încet încet s-a
transformat într-un animal antisocial. Un animal ce tremură din toți rărunchii
pentru că îi este teamă de toți, de toate - de viață, îi e frică să nu sufere,
să nu greșească. Se simte urmărit de toți, se simte vânat, hăituit de lume.
Încercand să rămână în viață, animalul se panichează și aleargă în
zig-zag, derutat, înfricoșat, ca nimeni să nu reușească să-l atingă, nimeni să
nu-l poată captura, răni.
Animalul alege să se ascundă într-o scorbură să nu mai vadă pe nimeni, nici
un suflet, nici o ființă, unde o dată cu trecerea timpului speră că scorbura
să-l asimileze în structura ei.
...dar lucrurile nu merg așa....trebuie să iasă din scorbură....trebuie să
dea nas în nas cu lumea.
Animalul vânat ar putea alege să se predea, dar nu poate face asta, mai are
o fărâmă de demnitate, o fărâmă de putere, o fărâmă de speranță că totul se
poate schimba. Cândva era rege, era deasupra tuturor, acum e doar un câine
vagabond, nespălat, nemâncat, turbat, înrăit de viață, de oameni.
Cu toată slăbiciunea lui, animalul devenit peste noapte bestie, înrăit, se agață de viață având în minte un singur gând: el nu poate fi
doborât, nu poate fi ucis! Mândria, păcatul acesta atât de mare îi dă o putere
fantastică.
Trufaș, încercând să se apăre, el atacă oamenii, se ghidează după
dictonul ucide sau vei fi ucis, crede cu tărie că cea mai bună apărare este
atacul.
De aceea eu de câte ori întâlnesc un om care este dur, cinic, caustic, care mă
interoghează, mă atacă, îmi dă lecții de viață, îl privesc cu milă, pentru că
îmi dau seama cât de speriat, slab, fricos, singur, dezorientat este de fapt.
Unicul lucru pe care îl poate face e să se înfurie, atace, să ragă.
Cum se spune: câinele care latră nu mușcă....
Este încă un rege fără regat, un leu
decăzut, închis în cușca pe care și-a creeat-o singur de teamă să dea piept cu
viața sau pentru că nu mai suportă alte deziluzii, eșecuri, compromisuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu