Amour

Coproducția Amour distinsă cu nenumărate premii prestigioase, în regia lui Michael Haneke este o poveste tulburătoare a doi soți pensionari, ce te face să te pui față în față cu tine și să te întrebi cum ai reacționa tu într-o situație similară.

Un film ce tratează tema iubirii, căsniciei, dintr-o perspectivă puțin mai neobișnuită. Cât de mult poți iubi pe cineva ca să poți trece peste orice regulă, morală, prejudecată? Cât de mult poți iubi încât să uiți de existența lui Dumnezeu, sau să nici nu-ți pui problema existenței lui? Cât de mult poți iubi încât să te închizi în căsnicie ca într-un cu totul alt univers departe de acestă lume cu legile ei?

Anne și George sunt doi foști profesori de muzică care reușesc să își pună amprenta pe soarta multor tineri studenți pe care îi modelează, cizelează și îi ajută să urce pe culmile succesului. În momentul ieșirii la pensie cei doi se simt oarecum marginalizați. Foarte cultivați, soții păstrează legătură cu viața culturală, cu unii dintre foști elevi.  Asta până în ziua în care Anne are un accident și George se vede în situația de a gestiona cu delicatețe și atenție boala soției astfel încât aceasta să nu se simtă o povară. Cândva activă, independentă, Anne refuză să se împace cu boala care o face dependentă de soțul ei și pe zi ce trece suferința ei psihologică și fizică se acutizează. George încearcă să-și adune puterile și să gestioneze cât mai bine situația fără a apela la ajutorul unicei fiice Eve care are o carieră în muzică și propria familie.

Distanța dintre generații și răceală între părinți și fiica lor, încăpățânarea lui George și a soției sale de a nu îi permite fiicei să se amestece în viața lor, deciziile lor m-a uimit și contrariat și este în opoziție cu paternul societății românești în care viețuim. Bătrâni, bolnavi, neajutorați, într-o continuă decădere fizică cei doi își declară mut iubirea, respectul, admirația veșnică pe care și-o poartă unul celuilalt.

George îi este devotat soției până în ultimul moment chiar dacă suferă că o vede pe aceasta într-o postură de invaliditate, imposibilitate, el este blând, tandru și alături de ea până când este pus să ia o decizie pe care doar Dumnezeu ar trebui să o ia.

Soții aleg să-și trăiască finalul vieții într-o manieră șocantă, inacceptabilă pentru capacitățile noastre de înțelegere, pentru dogmele religioase în care am crescut.

George demiurg pentru un moment, alege ca el și soția lui să-și încheie socotelile cu viața. El alege nu natura, nu Dumnezeu.

O ucide pe Anne pentru a-i curma suferința, apoi o urmează în viața veșnică unde se unesc din nou pentru o ultimă plimbare.

Un film zguduitor, crud, greu de urmărit fără să-ți trezească  tot felul de reacții, de la compătimire, înduioșare, revoltă și oprobiu.