Oameni și șoareci

Oameni și șoareci este unul dintre cele mai bune romane ale scriitorului american distins cu premiul Nobel pentru literatură, John Steinbeck .

Personajele principale ale cărții sunt doi muncitori sezonieri, George Milton și Lennie Small. Cei doi sunt atât de diferiți unul de celălalt, George este un om mic de statură, deștept, mărinimos, iar Lennie este un uriaș puternic, întârziat mintal. Cei doi bărbați atât de diferiți leagă o prietenie stranie care este cultivată încă din copilărie.

George ca un frate mai mare are grijă de Lennie, care este practic un copil neajutorat incapabil să deosebească răul de bine, căruia trebuie să-i dicteze ce să facă, ce să spună, pentru a nu ajunge să intre în bucluc.

După ce se fug de la o fermă din Weed, unde Lennie face numai necazuri, din cauza plăcerii lui de a mângâia lucruri sau animale moi, cei doi se angajează la o fermă unde speră să lucreze o vreme pentru a aduna ceva bani cu care vor putea achiziționa în timp un loc a lor. Acesta este visul care le fac zilele mai frumoase, acela de a deține o bucată de pământ, unde ei nu vor mai fi robii nimănui, de unde nimeni nu îi va putea alunga și vor viețui în tihnă, trăind din belșugul pământului.

Însă evenimentele nefaste par să îi urmărească în continuare și le strivesc visul.

La ferma unde cei doi muncesc alături de alți lucrători, fiecare e pe cont propriu, fiecare migrează în aceste timpuri tulburi, de criză, să caute un loc de muncă care să le asigure traiul de pe o zi pe alta, cu excepția celor doi protagoniști care se au unul pe celălalt, acest lucru îi face pe ceilalți muncitori să fie circumspecți.

George i se destăinuie căruțașului Slim, căruia îi spune de ce au fost nevoiți să fugă din Weed, buclucul pe care Lennie îl făcuse când voise să mângâie rochița unei fete care înfricoșată începe să țipe, țipete care îl fac pe Lennie să se panicheze și să o strângă foarte tare. Lennie e acuzat de viol și o mulțime furioasă, înarmată îl urmăresc ca să facă dreptate. Ascunși în canalizare, prietenii scapă.

George îi spune în mod repetat lui Lennie că nu trebuie să vorbească cu nimeni, el fiindu-i portavoce, însă uriașul, are o memorie foarte selectivă.

În mintea lui plutesc doar ferma pe care visează cei doi să o achiziționeze și iepurii pe care îi va îngriji.

Neputința lui Lennie de a-și înțelege puterea fizică cu care e înzestrat și incapacitatea sa de a deosebi binele de rău, îl duce încă o dată într-o situație indezirabilă. O ucide pe nora proprietarului fermei. Femeia îi îngăduie uriașului să o mângâie pe părul moale și el nu mai se poate opri.

Când aceasta se zbate și țipă înfricoșată pentru a scăpa, Lennie se panichează și o ucide în încercarea de a o reduce la tăcere, temându-se că George nu îl va mai lăsa să îngrijescă iepurii după ce va face o nouă prostie.

Panicat Lennie se ascunde într-un desiș pe care George i-l aratase în seara sosirii spunându-i să se ascundă acolo dacă ceva rău se va întâmpla.

Acolo îl găsește George, care se alătură fermierilor și soțului femeii moarte determinați să-l găsescă pe criminal pentru a-l ucide.

Față în față cei doi prieteni au ultima lor discuție.

Visul lor este ucis odată cu moarte femeii, iar protectorul uriașului, ia o decizie neașteptată. Tremurând cu violență George își împușcă prietenul în ceafă.

 Romanul este scurt, ușor de citit, și e interesant de urmărit legătură complexă  ce se creează între cele două personaje principale înconjurate de evenimente nefaste care le marchează existența și le schimbă cursul vieții.