Am citit cartea „Viața pe un
peron” a marelui
scriitor Octavian Paler și am rumegat mult timp cele 10 porunci în viziunea sa.
Prima porunca : Sa astepti oricat
Cea de a 2 a porunca : Sa astepti orice
Cea de a 3 a porunca : Sa nu-ti amintesti in schimb
orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
Cea de a 4 a porunca : Sa nu numeri zilele.
Cea de a 5 a porunca : Sa nu uiti ca orice asteptare e
provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
Cea de a 6 a porunca : Repeta ca nu exista pustiu.
Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
Cea de a 7 a porunca : Nu pune in aceeasi oala si
rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce
nu indrazneste sa spere singur.
Cea de a 8 a porunca : Daca gandul asta te ajuta, nu
evita sa recunosti ca speri, neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru
a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
Cea de a 9 a porunca : Binecuvanteaza ocazia de a-ti
apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti
egoist.
Cea de a 10 a porunca : Aminteste-ti ca paradisul a
fost, aproape sigur, intr-o grota.
