Dangalizarea comuniştilor

       

Aud foarte multe persoane ajunse la vârsta senectuţii că plâng după regimul dictatorial al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Pot să-i înţeleg pentru că au fost dangalizaţi de comunişti. Cred cu tărie că tehnica lor de manipulare a fost atât de eficientă încât nici după 25 de ani nu au reuşit să se regăsească. Creierele lor au rămas spălate. Sunt practic ca nişte haine roşii băgate în clor. Este trist că aceşti oameni care au supravieţuit atunci, pentru că doar în asta a constat viaţa lor, în a se tărî să supravieţuiască, plâng după un regim pe care au vrut cu ardoare să-l dărâme. Infieraţi de comunişti poartă încă cicatricea secerii şi a ciocanului pe piept, şi visează după zilele în care se întorceau de la fabrică cu oarece materiale bune de troc cu vecinul de la fabica de ţigări. Ce bine era. Ce bine funcţiona trocul. Viaţa era simplă atunci. Nu trebuia să lupţi, nu trebuia să te zbaţi. Furai câte ceva, dădeai o atenţie şi timpul trecea...te trezeai că aveai o pensie asigurată. Pe când acum lupta pentru un trai decent este dusă din greu de tineri. Pentru că a trăii decent e nevoie de bani, iar pentru a face bani ai nevoie fie de o minte brici, fie de un job bine plătit. Un job care de multe ori nu ai garanţia că a doua zi va mai fi al tău. Asta nu pot înţelege cei care au fost dangalizaţi de comunişti. Nu pot înţelege cum funcţionează capitalismul. Nu pot înţelege de ce unii tineri se zbat, se luptă până la epuizare, iar alţii clachează fizic şi pshic într-o lume în care puterea o deţine din păcate cel care are cei mai mulţi bani. Cei în vârstă nu se pot adapta, nu pot pricepe cum funcţionează noul regim, nu înţeleg această generaţie pentru că au rămaşi ancoraţi în trecut de unde ies doar pentru a critica, a distruge tot ce e nou. Democraţia înseamnă luptă, comunismul înseamnă supravieţuire, capitalismul înseamnă inovaţie, comunismul înseamnă încorsetare, libertatea este egală cu responsabilitatea, dictatura este egală cu mediocritatea.
         Aud şi tineri care susţin că era mai bine atunci şi încep să argumenteze: aveai loc de muncă asigurat, aveai locuinţă şi aici se termină abrupt pledoaria lor. Sigur era extrem de bine să ai o locuinţă în care era mereu fie prea frig(iarna), fie prea cald(vara), nu aveai curent seara, nu aveai apă caldă. Locul de muncă era într-o fabrică în care te făceai că lucrezi, şi luai bani cât să supravieţuieşti. Acest regim ar fi foarte comod pentru acei tineri care nu sunt foarte ambiţioşi, pentru cei care nu-şi doresc să studieze în străinătate, nu au puterea de a se reinventa mereu, de a evolua, de a se depăşi pe ei îşişi. Acei tineri care au fost înfieraţi de către părinţii lor cu secera şi ciocanul. Cât de bine era să stai ca o cârtiţă, să nu ai acces la informaţie, să nu poţi să-ţi exprimi părerile, să nu poţi fi tu, să nu poţi circula liber, să fi manipulat, să trăieşti închis într-o cutiuţă împreună cu o hârtie cu reguli. Asta poţi face, asta nu!
         Trebuie să recunosc că nu este deloc uşor să răzbeşti în această Românie plină de cicatrici rămase de pe timpul comuniştilor, plină de reziduuri lăsate de securiştii care au pătruns în sistem şi l-au acaparat, l-au virsat.  Pentru unii este un vis, iar pentru alţii un coşmar, pentru cei mai mulţi o luptă, un test de rezistenţă, dar e teribil să trăieşti într-un sistem în care nu poţi spune se doreşti pentru a nu te trezi la pârnaie, unde te temei că fratele tău poate a se dovedi a fi Iuda, unde eşti încurajat să fi mediocru, îţi sunt îngrădite drepturi şi nu ai posibilitatea de a alege.
         Pe atunci erai doar o uneltă vorbitoare, şi acum eşti o uneltă nu pot nega asta, dar care ştie că e manipulată, care ştie că poate să găsească o oază unde să evadeze şi să se cureţe. Un loc unde poate fi el, unde nu poate fi reprimat.
        Acum poţi cere, te poţi face auzit, poţi să speri, să crezi, să fi tu.

Ljubav i drugi zlocini (2008)

Încă o poveste de dragoste foarte reușită care te ține în suspans.

Locul de desfășurare a acțiunii este Serbia, mai exact Beograd, după căderea regimului comunist.

Ce leagă scenele din acest film este melodia care apare în mod obsesiv ca un laitmotiv - Besame mucho, interpretată de Cesaria Evora și are rolul de a transporta personajele în trecut și apoi în prezent.

Într-o periferie a Beogradului un gangster(Milutin) locuieşte alături de nevasta(Anica) și fiica lui(Ivana). Viaţa lui suferă o foarte mare transformare. Milutin( Feja Stojanovic) trăiește timpuri tulburi după ce viața de familie este tot mai instabilă, nevasta se distanţează de el, fiica are probleme psihologice și încearcă să se sinucidă, femeia pe care o iubește cu adevărat nu vrea să aibă nici o legătură cu el, iar afacerile ilegale pe care le patronează încep să scârțâie. Toți acești factori îl fac pe gangsterul neânfricat Milutin să se îmbolnăvească.

Neputincios și mai puțin vigilent ca în tinerețe, el nu observă faptul că soția lui Anica(Anica Dobra) începe să aibă o poveste de dragoste cu mâna lui dreaptă, mult mai tânărul Stanislav(Vuk Kostic). Acesta o venerează pe Anica și îi mărturisește că o iubește chiar de când era doar un copil, îi spune că vrea să-i fie alături mereu indiferent de conturile care trebuie să le plătească.

 Anica se pregătește să fugă, să-și schimbe viața, iar Stanislav vrea să o însoțească, dar nu totul decurge conform planurilor. Anica îi interzice mult prea tânărului iubit să vină cu ea.

Cum poate să se sfârșească o poveste ce se desfășoară în lumea interlopă? Oare oamenii ce cară atâtea păcate au dreptul la iubire, au dreptul să o ia de la început?

O poveste interesantă despre iubire, schimbare. Despre sfârșit și un nou început.

Filmul în regia lui Stefan Arsenijevci te ține cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului, care trebuie să menționez că nu este cel tipic filmelor americane.

Viața și faptele lui Ilie Cazan

Răzvan Rădulescu, autorul romanului plasează acțiunea la granița subțire dintre ficțiune și realitate(cred că unele evenimente care chiar au avut loc în timpul comunismului sunt derizorii).

Locul de desfășurare a acțiunii este comunismul. Un regim politic care se vrea perfect, unde oamenii sunt egali, protejați de lege. În realitate o utopie ce proiectează monstruozități care își desfășoară acțiunile în forță pentru a reprima pe oricine se opune regimului dictatorial.

Bineînțeles că această carte are înmagazinată o doză mare de ironie comică la adresa regimului comunist.

Personajul central este Ilie Cazan. De fapt nu ști exact cine  este personajul principal Ilie Cazan senior sau juniorul.

Ilie Cazan senior este un biet orfan ce își duce existența pe la orfelinate. Capătă o experiență de viață vastă care îi permite să se descurce în orice situație. Această experiență de viață și un grad de misticism care îl învăluie îi permite să se treacă prin viață fără a fi nevoit să muncească.

În momentul în care o întâlnește pe viitoarea soție, burlacul Ilie Cazan este un pier de vară descurcăreț ce va deveni după căsătorie un agricultor cu o faimă care va depăși granițele satului Liveni și va ajunge la urechile securității.

E posibil că Ilie care nu reușise să-și descopere talentele, odată ajuns la țară să descopere că are o putere fantastică – roșiile pe care le sădește cresc atât de mari încât pot ajunge la dimensiunea unui dovleac.

Securitatea îl cercetează cu speranța că vor afla secretul sau mai bine zis praful pe care ei presupun că Ilie l-ar fi inventat ca roșiile să crească atât de mari. Cum nici un praf nu există și ancheta dă bătăi de cap securității, Ilie senior este suprimat.

În urma sa Ilie junior, un copil ciudat, taciturn, îl intrigă pe anchetatorul tatălui său Chiriță care este prototipul anchetatorului comunist - pragmatic, puternic, crud, ateu. Viața lui își modifică traiectoria după ce îl anchetează pe Cazan senior( îi este distrusă cariera de către subalternul său Preda care îl denunță superiorilor). Nevasta îl părăsește, este decăzut din funcție și Chiriță se vede în rolul de tată singur. Atunci planul său de a-l lua pe Ilie junior sub aripa sa protectoare nu se mai materializează.

Asta până când peste ani buni fiica sa Tamara îi face cunoștință cu iubitul ei care este nimeni altul decât Ilie fiul.

O carte interesantă în care ficțiunea se îmbină cu realitatea hilară ce domnea în timpul regimului comunist.