Adunăm banuţ lângă bănuţ,
reuşim să acumulăm, să înmulţim şi apoi să multiplicăm toţi banii pe care i-am
agonisit cât timp nu am trăit ci am muncit. Am muncit să ne îmbogăţim, să ne
ridicăm case mari, să ne cumpărăm maşini extravagante, să ne achiziţionăm haine
şi bijuterii luxoase. Ne este atât de bogat exteriorul. Şi pe măsură ce bogăţia
exterioară creşte, cea interioară descreşte. Bogaţi şi invidiaţi de toţi ce ne
cunosc şi ne zăresc fugar, dar atât de săraci pe interior. Sărăcia din noi este
atât de mare. Şi este demnă de milă. Se asemănă cu un cerşetor cu haine murdare
şi rupte, ce miroase a transpiraţie şi stă la colţ de stradă.
Întinde mâna şi vrea salvare, asta e tot ce îşi doreşte, să
poată găsi o cale de ieşire din povestea asta care nu i se potriveşte. Dar nu
mai există uşi, sunt doar pereţi, doar ziduri înalte, doar tunele întunecate
care te poartă spre tenebre care nu credeai că pot ascunde atâtea deziluzii,
ratări, alegeri greşite.
Nu mai există nici o portiţă de scăpare. Trebuie să mergi
înainte. Nu mai poţi opri odată ce ai intrat pe autostradă trebuie să conduci
cu viteză căci altfel rişti să provoci un accident. Dar oare ar fi cel mai rău
lucru care s-ar putea întâmpla? Să te ciocneşti cu putere de un zid şi să ieşi
la lumină. Să distrugi bogăţia inutilă care te împodobeşte şi te faci să arăţi ca
un brad de Crăciun pe exterior şi te lasă atât de sărac pe interior? Secat de
orice urmă de compasiune, umanitate, spiritualitate.
Un bogat ce poartă în el un deşert. E cald, e zăpuşeală în
fiinţa lui, şi tot ce îşi doreşte e un pic de ploaie, puţin de răcoare. Dar
chestiile astea nu pot fi cumpărate. Cui ai putea să-i plăteşti să fi răcorit.
Dumnezeu nu poate fi cumpărat, nu poate fi mituit, cu El nu poţi să faci niciun
pact aşa cum ai făcut cu Diavolul.
E atât firbinţeală, oare eşti aproape de iad? Să fie aşa
acolo?!
Dacă mai ai o şansă să te
îndrepţi spre divinitate, să o apuci pe calea cea bună?Da, poate nu e prea
târziu.
Un torent însă te învăluie,
nu mai poţi gândi altfel, nu mai poţi să îţi schimbi traiectoria. Au început să
aibă unii mai mulţi bani ca tine, mai multe case, mai multe maşini, mai
multe...mai mult...trebuie să nu pierzi timp. Time is money. Raiul mai poate să
aştepte...Sărăcia din tine trebuie ignorată ca toate mizeriile din lumea asta.
3 comentarii:
Trist, dar adevarat, din pacate. Mi-a placut ideea cu: "toţi banii pe care i-am agonisit cât timp nu am trăit ci am muncit". Foarte bine surprinsa viata pe care o muncim si nu apucam sa o traim, pentru ca trebuie sa ajungem la nivelul de trai al vecinului, macar, nu vorbesc de ceea ce vedem la televizor!
@Clara Iubire-Multumesc din suflet pentru apreciere si pentru ca iti rupi din timpul tau sa citesti si sa lasi comentarii la postarile mele.
Frumos spus si chiar m-ai facut sa imi reamintesc chi puri de bogati saraci.Nu vreau sa fiu cinic dar oamenii saraci in suflet distrug tot ce este in jurul lor..
Trimiteți un comentariu