Ljubav i drugi zlocini (2008)

Încă o poveste de dragoste foarte reușită care te ține în suspans.

Locul de desfășurare a acțiunii este Serbia, mai exact Beograd, după căderea regimului comunist.

Ce leagă scenele din acest film este melodia care apare în mod obsesiv ca un laitmotiv - Besame mucho, interpretată de Cesaria Evora și are rolul de a transporta personajele în trecut și apoi în prezent.

Într-o periferie a Beogradului un gangster(Milutin) locuieşte alături de nevasta(Anica) și fiica lui(Ivana). Viaţa lui suferă o foarte mare transformare. Milutin( Feja Stojanovic) trăiește timpuri tulburi după ce viața de familie este tot mai instabilă, nevasta se distanţează de el, fiica are probleme psihologice și încearcă să se sinucidă, femeia pe care o iubește cu adevărat nu vrea să aibă nici o legătură cu el, iar afacerile ilegale pe care le patronează încep să scârțâie. Toți acești factori îl fac pe gangsterul neânfricat Milutin să se îmbolnăvească.

Neputincios și mai puțin vigilent ca în tinerețe, el nu observă faptul că soția lui Anica(Anica Dobra) începe să aibă o poveste de dragoste cu mâna lui dreaptă, mult mai tânărul Stanislav(Vuk Kostic). Acesta o venerează pe Anica și îi mărturisește că o iubește chiar de când era doar un copil, îi spune că vrea să-i fie alături mereu indiferent de conturile care trebuie să le plătească.

 Anica se pregătește să fugă, să-și schimbe viața, iar Stanislav vrea să o însoțească, dar nu totul decurge conform planurilor. Anica îi interzice mult prea tânărului iubit să vină cu ea.

Cum poate să se sfârșească o poveste ce se desfășoară în lumea interlopă? Oare oamenii ce cară atâtea păcate au dreptul la iubire, au dreptul să o ia de la început?

O poveste interesantă despre iubire, schimbare. Despre sfârșit și un nou început.

Filmul în regia lui Stefan Arsenijevci te ține cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului, care trebuie să menționez că nu este cel tipic filmelor americane.

Adore

Filmul Adore are la bază cartea câștigătoarei premiului Nobel pentru literatură Doris Lessing.

Anne Fontaine regizează filmul captivant, controversat, imoral.

Două prietene de o viață Roz (Robin Wright) și Lil (Naomi Watts) au o legătură puternică, indestructibilă, se bazează una pe cealaltă, își știu secretele, dar ajung la un moment de cotitură când fiul lui Roz(Tom) își surprinde mama cu fiul lui Lil(Ian).

Ian se îndrăgostește nebunește de Roz și deși aceasta vrea să pună capăt relației aproape incestuoasă, Ian îi dă târcoale și o seduce.

Tom probabil din dorința de a se răzbuna o seduce pe Lil, cei doi sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt.

Prietenele se confesează și ajung la concluzia că nu pot pune capăt relaților deși sunt imorale pentru că se simt cu adevărat fericite.

Când căsnicia lui Roz ia sfârșit, cele două prietene neavând relații cu nici un bărbat sunt bănuite că ar fi lesbiene.

Totul merge ca pe roate, viața are o altă savoare, a altă intensitate, doamnele se simt întinerite fiind iubitele a doi tineri de 20 de ani, asta până când Tom primește un job la Sidney unde întâlnește o tânără actriță cu care are o aventură.

Atunci cele două prietene își dau seama că fii lor trebuie să găsească pe cineva de vârsta lor, să se căsătorească, să-și fondeze o familie.

Dar pot deveni cei patru niște piloni ai societății, niște persoane respectabile, sau pasiunea intensă, mistuitoare pe care au trăit-o în trecut nu va putea fi stinsă de nici o altă poveste de dragoste?

Un film indecent, scandalos ce emană o intensă senzualitate care nu este recomandat pudibonzilor, snobilor, ce nu vor înțelege niciodată că dragostea nu are vârstă, nu poate fi comandată și programată.  

Klopka (2007)

Un thriller psihologic excepțional în regia lui Srdan Golubovic, după nuvela cu același nume scrisă de Nenad Teofilovic.

Într-o Serbie măcinată de războaie, sărăcie, reconstrucție și o veșnică tranziție, o Serbie în care prăpastia dintre săraci și noii parveniți este atât de mare, corupția și criminalitatea este la ea acasă. O familie încearcă să depășească realitatea dură trăind fericiți într-o lume a lor, în Beograd o capitală ce poartă încă cicatrici după luptele duse în trecutul apropiat.

Într-o zi însă cei doi părinți se trezesc puși în fața celui mai crud coșmar al unui părinte, copilul lor este grav bolnav și dacă nu va fi operat de urgență riscă să își piardă viața.

Tata, Mladen (Nebojsa Glogovac) este inginer, iar mama, Marija (Natasa Ninkovic) este profesoara de engleză, profesii care nu le aduc un venit substanițial care să le permită să îl ducă pe fiul lor de 8 ani Nemanja (Marko Djurovic) în Berlin pentru a fi operat pe cord. Costul operație se ridică la suma de 26.000 de euro, bani pe care părinții nu îi au. Nemanja suferă o criză puternică la școală și este dus de urgență la spital. Atunci devine evident faptul că viața lui atârnă de un fir de ață.

Părinții nu mai au liniște, caută tot felul de soluții pentru a strânge banii necesari operației. Banca este prima soluție. Împrumutul solicitat le este declinat. Atunci găsesc o altă soluție. Marija dă un anunț în ziar în care solicită o donație pentru operația fiului.

Telefonul sună și la celălalt capăt al firului un bărbat spune că v-a dona toți banii necesari operației.

Mladen se întâlnește cu bărbatul de vârsta a doua (Miki Manojlovic) la Hotel Moskva. Acesta îi spune că este dispus să îi dea 30.000 de euro și trei bilete de avion spre Berlin pentru a salva viața băiatului. Binențeles nimic în viața asta nu este gratis. În schimb bărbatul misterios îi cere să ucidă pe cineva (un bărbat corupt).

Mladen nu este de acord cu această propunere, însă străinul îi cere să se mai gândească.

Tensiunea din familie este tot mai mare pe măsură ce Nemanja se simte tot mai rău. Mladen primește un nou telefon și i dau instrucțiuni pentru asasinarea lui Petar Ivkovic, proprietarul companiei Mopex Tradig.

Încă odată refuză categoric să facă asta. Pe măsură ce Marija îl învinovățește de impasibilitate, de dezinteres față de fiul său, Mladen care vede că nu au nici o ieșire din aceasta situație acceptă să îl ucidă pe bărbat. Distrus se reântoarce acasă și încearcă să se gândească doar la faptul că fiul său este salvat.

Când își dă seama că văduva lui Petar este Jelena (Anica Dobra), mama fetei cu care băiatul lui se joacă, are procese și mai mari de conștiință.

Când fiul său e dus de urgența la spital în urma altei crize, Mladen vrea să îl contacteze pe bărbatul care îl angajase să-l asasineze pe Petar pentru a încasa banii promiși, dar din păcate bărbatul parcă intrase în pământ.

Cum nu reușește să îi dea de urmă cade într-o profundă anxietate.

În momentul în care o reântâlnește pe Jelena care este doar o umbră, Mladen se simte strivit de crima pe care a făcut-o.

Când Jelenei i se face rău și el o duce la spital unde rămâne alături de ea.

Reușește să dea de omul care îl angajase, îl urmărește acasă și îl amenință cu pistolul. Acesta îi spune că este falit (îi datorase mulți bani lui Petar de aceea îl voia mort) și îl imploră să nu îl ucidă. Disperat, fără să mai vadă nici o ieșire din această situație, îl lasă în viață și privește spre viitorul sumbru, moment în care Marija îl sună și îl anunță că a făcut rost de bani (Jelena care aflase despre drama prin care trec îi dă banii necesari operației).

Mladen ros de durere și neîmpăcat cu ceea ce a făcut îi mărturisește Jelenei adevărul și îi întinde pistolul ca să-l omoare. Ea refuză, dar în drum spre casă fratele lui Petar (Vuk Costic) îl împușcă pentru a se răzbuna.

Mort sau încă viu, Mladen plătește crunt pentru ca fiul său să poată bucura de viață.

Un film negru, zguduitor, despre limite, despre alegeri și despre faptul că nici măcar noi nu știm ce suntem capabili să facem pentru cei pe care îi iubim. Până unde ne poate duce teama că am putea să îi pierdem pe cei dragi, putem uita că există legi, Dumnezeu, bine și rău?

Necredincioasa

Cartea lui Ayaan Hirsi Ali – Necredincioasa este un jurnal intim în care parcă am tras cu ochiul. De multe ori dezvăluirile foarte personale îmi dădeau senzația că nu trebuia să încalc intimitatea autoarei.

Este de admirat curajul somalezei care vrea cu orice preț să devoaleze adevărul despre cultură islamică.

Ce se ascunde în spatele învățăturilor profetului Mohamed? Multă inflexibilitate, violență, încătușare mentală, fanatism.

Ayaan ne povestește evenimentele importante din viața ei deschizându-ne parcă o fereastră spre un trecut arhaic, unde se naște și viețuiește.

Somalia o țară săracă, necivilizată, fărmițată de un război civil, nu este tocmai o țara unde un copil ar trebui să se nască și să se formeze ca individ. Metodele de educație a copiilor din familia Hirsi au fost coercitive, violente. Mama în special le aplică bătăi cumplite, una dintre ele o duce pe Ali în pragul morții. Parcă niște mici sclavi, copii nu aveau voie să conteste sau să încalce metodele educative impuse de adulți. Trebuiau să rămână în aceea cutiuță mică a tradițiilor și superstițiilor fără noimă, trebuiau să nu se abată de la învățăturile profetului Mohamed,de la rugăciunile către Allah.

În momentul în care doar un picior călca în afara cutiuței era folosită violența, blamarea și stigmatizarea necredinciosului care dezonora familia și i se arăta ușa deschisă către focul iadului unde urma să ardă pe vecie dacă nu se supunea legilor depășite.

Familia Hirsi trece print-o serie de încercări grele printre care migrarea în alte state vecine ale Somaliei, dar se stabilesc în Kenia când războiul civil din Somalia aruncă în aer o țară săracă, devenită peste noapte mai săracă și mânjită de sânge, durere și atrocități comise pentru jocuri de putere.

Într-o țară străină, fără soț(care era un opozant ale guvernului), mama lui Ali devine agresivă, deprimată, inumană. Își revarsă frustrările asupra copiilor, în special asupra fetelor și astfel le distruge încrederea în sine, le rupe aripile ca să nu poată zbura și le ține prizoniere în cușca islamului extrem. Lipsită de o copilărie tipică, Ayaan se maturizează înainte de vreme. Marcată de mutilarea genitală, certurile cu bunica și mama, absența tatălui, încearcă să se mențină pe linia de plutire, să învețe, să se roage, să facă treburile casnice care îi erau atribuite pentru a evita cearta și bătaia. Oricât de mult încearcă să fie supusă, adevărată personalitate iese la suprafață. Diferită de restul musulmancelor obediente, Ali cercetează, chestionează, dorind să înțeleagă religia islamică și diferențele dintre bărbați și femei.

Își pune întrebări, caută răspunsuri în cărți și în jurul ei. Visele ce le are când citește cărți interzise o face să capete o putere pe care nici ea nu bănuiește că o are. Refuză o căsătorie aranjată de tatăl său cu un bărbat pe care nu-l cunoaște și evadează din drumul trasat de către părintele ei spre libertate fugind în Olanda, unde devine cetățean cu drepturi depline, unde studiază, lucrează, se formează ca om și trage un semnal de alarmă că islamul este nociv, distructiv, înapoiat.

Amenințările cu viața nu întârzie să apară mai ales când Ayaan realizează un film - Submission, unde prezintă viața terifiantă a cinci femei musulmane.

Trăiește cu gărzi de corp de atunci, mutată dintr-un loc în altul pentru a fi protejată de atacurile fanaticilor și teroriștilor care vin cu legea în mână pentru a justifica ororile comise.

Cartea este foarte emoționantă și captivantă, drumul lui Ayaan Hirsi Ali este extraordinar, e ca și cum ai urmări o omidă ce străpunge coconul în este captivă și în care peste noapte se transformase în fluture. 

Renegată de propria familie, de clan, amenințată, crucificată de către musulmani, cu forță, determinare, curaj se rupe din cușca mentală în care fusese crescută și întinde mâna altor femei pentru a se elibera din închisoarea în care sunt ținute prizoniere de către religie, clan, familie.

Le nom des gens

Le nom des gens este o comedie savuroasă în regia lui Michel Leclerc.

Personajul principal Bahia Benmahmoud(Sara Forestier) este cu adevărat unică. Născută într-o familie mixtă(tatăl musulman și mama evreică), Bahia vrea cu orice preț să ștergă toate stereotipurile impregnate în mintea bărbaților cu viziuni conservatoare. 

Make love not war - după acest motto se ghidează Bahia Benmahmoud, care are un alt fel de a face politică. Tânăra femeie este foarte libertină și se folosește de sex appeal  pentru a-i aduce în patul ei pe toți bărbații care nu împărtășesc aceeași ideologie politică ca și ea. Strategie inedită pe care o elaborează este seducerea bărbaților ca apoi în momente intime când sunt mai vulnerabili să le șoptească ideile ei de stânga cum ar fi: nu toți algerienii sunt hoți, dă roade. Reușește să sucească mințile multor bărbați și să-i convertească până când îl întâlnește pe Arthur Martin(Jacques Gamblin) un bărbat de 40 de ani de meserie ornitolog. Bahia își imaginează că și el ca ceilalți 15000 de bărbați cu același nume din Franța este conservator și încearcă să-i aplice vechea metodă atât de eficientă.

Cei doi au viziuni diferite asupra lumii. Arthur este timid, retras, nu vrea să-și asume riscuri și trăiește în rutină.Viața lui se învârte în jurul păsărilor, dezvoltă o adevărată obsesie – studiază dacă păsările pot transmite epidemii. Bahia acționează din instinct, este efervescentă, libertină, extrovertită.

Obstacolele pe care cei doi trebuie să le depășească se dovedesc a fi foarte mari: diversitatea multiculturală, viziuni diferite asupra vieții.

Cu toate că cei doi sunt diametral opuși se îndrăgostesc iremediabil și asta dovedește încă odată faptul că contrariile se atrag.

O comedie în care sunt tratate foarte abil  problemele de ordin etic, religios, și rasial cu care se confruntă Franța de la sfârșitul celui de-al II- lea Război Mondial până în prezent. 

Fecioara încătușată

Zilele trecute am avut o primă întâlnire cu autoarea Ayaan Hirsi Ali de origine somaleză crescută într-o familie musulmană tradiționalistă.

Deși nu eram tocmai ignorantă în privința vieții femeii musulmane, voce pe care o folosește Ali m-a făcut să privesc cu ochii larg deschiși cruzimea cu care se confruntă smerite sau răzvrătite aceste femei parcă blestemate să viețuiască într-o lume ce aparține în totalitate bărbaților. O lume în care bărbații sunt zei după modelul profetului Mohamed iar femeile slugi supuse.

Hirsi Ali se naște într-o societate ce pare încremenită în timp. Parcă am văzut aievea locuri din alte secolele unde femeile nu au voce, nu au nici un drept - la educație, muncă, liberă circulație și exprimare. Doar bărbații pot decide și au drept de viață și moarte asupra femeilor( al fiicelor, nevestelor). De multe ori femeile se văd nevoite să aleagă între două soluții radicale, dramatice pentru a scăpa de tortura fizică și psihică la care sunt supuse de către tații, frații, soții lor, fuga din sânul familiei sau sinuciderea.

Hirsi Ali o femeie extrem de puternică, curajoasă, luptătoare își ia viața în propriile mâini. Refuză să trăiască într-o lume în care se simte captivă, înrobită, abuzată, fuge de acasă și se refugiază în Olanda unde cere azil politic și începe să devoaleze viața din spatele cortinei religiei musulmane. 

Din postura de interpretă, politiciană, scriitoare, trage un semnal de alarmă că trebuie întinsă o mână de ajutor fetelor și femeilor musulmane care sunt practic închise în colivii de bărbații familiei, clanului de care aparțin. De parcă nu este suficient că nu au dreptul să circule fără restricții, fără a îmbrăca haine adecvate care să le acopere cu totul trupul și fața, femeile sunt supuse unor traume care le lasă schilodite pe viață fizic și psihic. Suferă de psihoze, nevroze, boli ale aparatului genital cauzate de circumcizie. Mutilarea genitală, tortura fizică și psihică, o viața plină de umilințe este ceea ce femeile musulmane trebuie să suporte pentru a se conforma învățăturilor profetului Mohamed.

Ali își pune întrebări, caută răspunsuri, contestă existența lui Allah - dacă ar exista nu ar permite ca răul să fi luat atâta amploare, un Dumnezeu bun, iertător nu ar fi trebuit să dea oamenilor un test atât de amar pentru a intra în mult promisul paradis.

Foarte punctual și sistematic autoarea demolează acestă cultură retrogradă care parcă este născătoare de monștrii.

Poveștile de viață pe care le descrie sunt de o cruditate greu de suportat, femei supuse unor ritualuri desprinse din timpuri rupestre, importanța păstrării virginității până în noapte nunții, mutilările genitale, maltratările din timpul căsătoriilor aranjate, dreptul de a curma viața unei femeie care e infidelă mi se par halucinate și de neconceput.

Ali luptă pentru drepturile imigranților în Olanda și încearcă să-i determine pe musulmani să se analizeze, să se privească cu claritate, pe ei și cultura din care fac parte și să rupă lanțul tăcerii, înrobirii, cruzimii.

Necesară cât mai imperios din punctul ei de vedere este o reconstrucție radicală atât a culturii cât și a religie, o iluminare a islamicilor și îmbrăcarea unei noi haine, cea a toleranței, respectului și egalității între sexe.