12 martie 2015

Ceasul tace

Ceasul tace,
În intuneric
O fantomă îmi apare
Eşti tu!ai venit la mine?
Mă doreşti aşa de tare?

Ceasul tace
Şi lumina
Îmi dezvaluie ce-n noapte
Am crezut că e iubire
Dar erau plăceri deşarte.

Ceasul tace
În nopţi albe
Îmi apar iar alte feţe,
Tot te caut acum în altul
Dragostea să mă inveţe.

Ceasul tace
În zile negre,
Pline de lacrimi amare
Caut altele senine
Te caut pe tine-n zare.

Ceasul tace
Nopţi şi zile
Mănânca cu totul timpul
A pierit acum deodată anul, chiar şi anotimpul..
Eu la tine mă gândesc tot la tine-mi zboară gândul…


6 martie 2015

Căsătoria

 

   Căsătoria este ca şi o casă. Poate să reziste ani şi ani. Nici o furtună să nu o pună la pământ, nici o inundaţie să nu-i surpe zidurile, nici un cutremur să nu-i sfărâme temelia.
Dar pentru ca o casă să fie rezistentă este imperios necesar să fie construită pe un pământ bun, să aibă o fundaţie solidă, să fie utilizate materiale de calitate. Totul să fie construit cu atenţie, cu minuţiozitate. Fiecare detaliu conteză.
   Căsătoria este la fel, doi oameni care se iau de mână şi păşesc pe un drum nou, trebuie să aibă un set de principii comune, să împărtăşească aceliaşi valori, să se respecte, să se susţină, să comunice, să se asculte, să se cunoască, să se dezvăluie celuilat fără teamă că ar putea fi răniţi, să aibă încredere şi credinţă că iubirea lor va dura atâta timp cât muncesc pentru ea, o întreţin cum întreţii o casă. Faci curat, îi speli gemurile, o zugraveşti, nu o laşi să se distrugă. Căsătoria este formată din ingredinte care îi dau gust şi stau la  baza unicităţii ei, dacă aceste ingrediente nu ar exista, căsătoria nu ar avea sens. Iubirea se poate transforma în timp. Poate lua o mulţime de forme, în schimb ingredientele cele mai importante nu pot să lipsească.
   Dragostea dintre doi soţi se transformă, dacă la început este pasională ca o cascadă ce ţâşneşte, apoi e ca o un izvor care îţi iese în cale când eşti mai însetat, devine mai apoi un râu ce curge lin şi te poartă spre experienţe noi care aduc odată cu cunoaşterea şi înţelepciunea şi serenitatea. Râul acesta se varsă într-un final în ocean. Aceasta este forma finală a iubirii veşnice. Este o imensitate de sentimente şi emoţii, o imensitate de bucurii, de cunoştinte, o imensitate de dragoste pură necondiţionată.
Pot exista căsătorii fericite, pot exista case care să reziste mii de ani şi nimic să nu le pună la pământ, dar meritul le revine în cea mai mare măsură constructorilor.

...Dragostea dintre doi soţi poate pe măsură ce trece timpul să se transforme exact ca vinul, să aibă o aromă desăvârşită, sau poate să se strice ca un oţet prost şi să se transforme în venin...

5 martie 2015

În nopţile de iarnă

În nopţile de iarnă
Când lumea îngheţa în casele reci
Noi ne iubeam înfierbântaţi în cămiunul nostru
din beci.

Alţii mai înstăriţi aveau pe masă hrană
Noi îmbucam unul din altul fara teamă.

În nopţile de iarnă
Când nu aveam nici un pocal de vin,
La gura sobei măcar să ne încălzim...
Lipiţi unul de altul ne devoram puţin câte puţin.

Alţii ne invidiau văzând iubirea noastră
Cum în greutăţi şi lipsuri poate să crească, să crească. 


25 februarie 2015

Singurătatea

Întemniţată de destin
Lupt cu singurătatea
Nu este un mai mare chin
Parcă mi-a luat totul - viaţa!

Departe pe insula pustie, exilată
Car în spate mii de cruci
Şi chiar de aş fi rastignită
Tu o să pleci, o sa te duci?

Prinsă între patru pereţi
În nopţile tarzii îmi plâng iar soarta
Aş vrea să te întorci, să vii!
Eu să-mi joc o dată cartea.

Singurătatea mă sufoca
Sunt lipsită de un tu…
Tot te chem, salvează-mă !
Nu pleca, nu te mai du!

24 februarie 2015

Eşti


Eşti ca o apa rece de izvor
Pe care o beau cu atâta dor.

Eşti ca un soare ce straluceşte
O zi întreagă mă uimeşte.

Eşti ca aerul ce-l respir
Şi la iubire mă face să aspir.

Eşti ca şi cerul plin de stele
Să le ating vreau doar pe ele.

Eşti ca şi arborii înverziţi
Sunt admiraţi şi sunt iubiţi.

Eşti ca o pasăre ce zboară
Cu frumuseţea-i mă înconjoară.

Eşti ca o câmpie pe care merg
Dragostea să o culeg.

Eşti ca un drum ce-mi iese în cale
Pe el o apuc, aşa agale.

Eşti ca o inima ce bate
Aşteaptă iubirea din noapte.

Eşti ca un vis minunat,
Dar ai plecat, tu ai plecat.



18 februarie 2015

Lacrimile mele



Lacrimile mele cad în sus
Lacrimile mele la cer s-au dus
Să-i ceară Domnului ca să mă ierte
Să-i ceară Lui să nu mă mai certe.

Obrazul îmi e inundat
Căci murmur încet un păcat
Apoi altul în minte îmi vine,
De ar pleca toate de la mine!

Lacrimile mele cară durerea
Şi poate credinţă şi speranţă
Mă apasă conştiinţa şi am rupt tăcerea
Doamne, te rog mai dă-mi o şansă!

Cad în genunchi mă rog fierbinte
Mă poţi Doamne ierta cândva?
Trimite-mi de acuma înainte
O parte din înţelepciunea ta.

Lacrimile mele pline de tristeţe
Au fiecare ceva de spus
Ce am greşit ieri, ce am greşit azi.
Vreau să o iau de la ’nceput.

Copilarie



Copilarie ma auzi de unde esti?
In amintiri si in povesti
De unde cateodata iesi
Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

Pui incet pe tapet
Ceea ce-am zis, ce am facut
Cu un farmec aparte de nedescris
Crampeie din viata-mi apar ca un vis.

Alerg spre tine caci viata-i amara, ciudata
Copilarie de ce ai plecat lasandu-ma tare schimbata?
Ma simt cumva stanjenita nestiind ce sa fac
M-am incurcat, te privesc si tac.

Nu pot gresi ca altadata
Nu pot sa spun prostii macar,
Daca te-ai intoarce indata
As simti ca primesc un divin dar.

Ma macin mult acum ca sunt adult...
Copilarie, de ce ai plecat spre locul acela numit istorie?
Din tine as vrea sa sorb, sa ma imbat
Sa extrag un pic de glorie.